Mihaela Brumar este artista căreia îi place să se imagineze „stăpâna apei”

Tânăra plasticiană, care este şi profesoară de desen, spune că, în viziunea ei, arta a devenit mediul în care totul poate deveni perfect.

Dacă întrebi în lumea artiştilor cine este cel mai sufletist tânăr plastician din Galaţi, majoritatea răspunsurilor se vor îndrepta spre un singur nume: Mihaela Brumar.
Artista în vârstă de 33 de ani spune că s-a îndrăgostit iremediabil de artă, care a devenit a doua sa natură. De altfel, profesoara de artă plastică încearcă să surprindă în toate creaţiile sale momente speciale din viaţa sa.

Îndrăgostită de apă
Pasiunea sa pentru desen s-a născut ca o joacă. O relaxare. Un joc firesc al copilăriei.
„Nu am vrut să devin plastician. Nici acum nu ştiu dacă sunt. Sunt profesoara de desen. Nu ştiu dacă mă pot numi cu adevărat plastician", ne explică plasticiana.
Mihaela Brumar este cunoscută în cercul ei de artişti ca „stăpâna apei". În majoritatea lucrărilor ei, apa este o temă predilectă, dar nu e o obsesie. Cel puţin aşa afirmă, răspicat, artista.
La ultima tabără de creaţie „Alandala", gălăţeanca şi-a reconfirmat crezul artistic, cu lucrarea non-conformistă „'Meduza".
„Fundamentul lucrării mele se referă la acest mediu care este indispensabilă pentru orice formă de viaţă: apa. Mesajul meu este legat de respectul pe care este necesar să-l acordăm acesteia, la solidaritatea pe care trebuie să o avem atunci când milităm pentru protecţia apei. În lucrarea mea coexistă două imagini: o umbrelă ce susţine ideea de protecţie a mediului şi o meduză, un organism care se înmulţeşte excesiv din cauza dezechilibrului creat de om în lanţul trofic", ne-a explicat artista.

Plastiaciana face parte şi din grupul de artişti nonconformişti „Anathor", care îşi propune teme mai puţin convenţionale, cum ar fi expoziţiile cu lucrări din materiale reciclate, interferenţa dintre arte sau simbioza dintre natură şi arta plastică. De altfel, Mihaela Brumar a fost unul dintre participanţii cei mai bine primiţi de public la tabăra de creaţie din materiale reciclabile „Alandala", organizată în vara trecută la Muzeul de Artă Vizuală din Galaţi.

Grupul „Athanor" este constituit din tinerii plasticieni gălăţeni Cristina Bujeniţă, Eduard Costandache, Daniela Cristofor, Laura Dumitrescu, Mihaela Lefterache, Mihaela Brumar, Gabriela Moisi Alexandrescu, Tudor Şerban, Adrian Vădeanu şi Sorina Fădor-Vădeanu.
Scopul grupului, aşa cum l-a definit sculptorul Eduard Costandache, liderul acestuia, este acela „de a ieşi din conformism, de autodepăşire, de a ajunge la realizări îndrăzneţe, care să definească propria identitate artistică".

Întrebări şi răspunsuri
Se poate trăi din artă?
Acum nu. Poate peste câţiva ani. Din păcate, în România nu există respect pentru arta modernă. Sunt mulţi oameni care văd, dar sunt foarte puţini care înţeleg. De aceea, arta modernă nu are preţ, nu are căutare. Deocamdată.
Sunt pregătiţi artiştii români să facă faţă concurenţei celor străini?
Eu zic că da. Avem artişti foarte valoroşi în România. De altfel, străinii cumpără artă de la noi. Este un semn că există valoare.
Este greu să faci rost de cele necesare pentru lucrări?
Depinde ce construieşti. Arta monumetală din materiale reciclabile e ieftină. Se munceşte foarte mult, dar nu trebuie mulţi bani. Dacă, însă, e nevoie de materiale speciale, cum ar fi inoxul sau cuprul, mai bine de gândeşti de două ori înainte de a investi.
Ce-i place
Îmi place mult să ies cu prietenii, să mă plimb, să fac drumeţii. Bineînţeles, îmi place să desen, să pictez, să sculptez. Sunt extrem de incitată de nevoia de a mă documenta în domeniul artelor, să intru în contact cu ceea ce este nou în domeniul acesta.
Ce nu-i place
Detest oamenii falşi, oamenii care nu au cuvânt, oamenii care mint. Din nefericire, în societatea noastră actuală sunt foarte mulţi oameni de acest gen. Se minte, se falsifică, se fură... Pe undeva e descurajant, dar eu am încredere că, mai devreme sau mai târziu, vom intra în normalitate.