Stiri din Galati

Mama, tata, ginerică şi nora, frecventează şcoala gimnazială chiar dacă primii doi sunt trecuţi binişor de 30 de ani. Atracţia lor pentru învăţătură are o singură explicaţie: s-au săturat să le conducă alţii „gipanele" şi „merţanele".

Mihalache, Raveica, Maria şi Ciprian Stănescu formează cu toţii o familie. Una mare, aşa cum găseşti mai peste tot în comuna gălăţeană Iveşti. Dacă primii doi sunt căsătoriţi cu acte în regulă, ultimii sunt logodiţi în tradiţia ţigănească. Partea inedită a acestei familii este că toţi membri ei sunt elevi ai „Şcolii Stăneştilor".

CITEŞTE ŞI

GALERIE FOTO Clanul ţigănesc Covaci şi-a pus la uscat covoarele pe gardul Parcului Rozelor, simbol al Timişoarei

Caz incredibil la Galaţi: Mafia ţigănească dă ţepe statului chiar şi din mormânt!

Caz incredibil: 300 din cei 362 de elevi ai şcolii din Iveşti se numesc Stănescu!

Mihalache ar trebui să fie (fiindcă nu ştia dacă a trecut clasa) într-a treia, la forma de învăţământ „a doua şansă", la fel şi soţia lui Maria, care însă este cu o clasă sub omul ei.

„Seamănă între ei foarte mult. El este ambiţios, familist şi inteligent, prinde repede la clasă. A mai început acest program de vreo două ori, dar niciodată nu l-a terminat pentru că a umblat prin ţară cu afaceri. Ea are voinţă şi cred că va ajunge să termine opt clase", spune Livia Gheorghiu, învăţătoarea celor doi soţi Stănescu.

Cei doi mezini ai familiei, Maria şi Ciprian, care nu au încă vârsta necesară pentru a primi buletine, învaţă „la zi". Maria, care are aproape 14 ani, este abia în clasa a treia, la „a doua şansă", în vreme ce soţul ei, de-o seamă cu ea, a trecut într-a şasea, dar la zi!

„Îmi place să citesc şi mă chinui să învăţ să scriu. Vreau neaparat să-mi iau carnet, pentru că vreau să fiu şoferiţă", mărturiseşte Maria.

Socrii acesteia spun că au învăţat deja primele litere şi se descurcă chiar bine atunci când este vorba de citit. Cu aritmetica e mai greu! „Asta nu ne împiedică să ştim câţi bani avem", adaugă ironic Raveica.

O altă familie Stănescu, aceeaşi poveste ! Ginerică Istrate, un puşti de 12 ani, este în clasa a VI-a, iar soţia lui de nouă ani, într-a treia. Celor doi li s-a alăturat de curând şi mama, Olga Stănescu, cea care la cei 31 de ani este mândră că a trecut în clasa a doua la „învăţământ a doua şansă".

„Fetiţa a venit anul acesta dintre repetenţi, dar s-a mobilizat şi a reuşit să înveţe să citească. S-a făcut remarcată, ce mai. Avea dorinţa de putea citi subtitrarea telenovelelor, la televizor", ne spune directorul Şcolii Gimnaziale nr. 3 din Iveşti, Vasilica Ojoc.

Dascălii de la această şcoală spun că adesea, orele cu elevii de la învăţământul de tip „a doua şansă" sunt mult diferite faţă de cele cu elevii obişnuiţi.

„Îi învăţăm lucruri de viaţă! Lăsăm uneori manualele şi vorbim despre ceea ce le place lor. Mergem chiar la magazin împreună, şi îi pun să citească etichetele de la produse", spune învăţătoarea Livia Gheorghiu.

Programul „a doua şansă" este de fapt un program de remediere şcolară. Sunt identificate deficienţele după care se trece la remedierea lor. Este vorba despre problemele de scris, de pronunţie, de recunoaştere a literelor de mână sau a celor de tipar. De multe ori, nivelul de studiu de la acest program este echivalent cu cel al unei grupe pregătitoare de la grădiniţă.

Elevii de etnie romă, primii la abandon

Abandonul şcolar, dar şi traseismul în această zonă a educaţiei, este extrem de mare. Mulţi elevi, forţaţi de tradiţiile „migratoare" ale etniei din care provin, pleacă de la şcoala din Iveşti şi se stabilesc la alte şcoli din ţară. Totul cu transfer legal.

Din păcate, nici la noile şcoli unde ajung, copiii de romi nu frecventează cursurile şi figurează la rubrica abandon şcolar. Dacă punem la socoteală şi fetele din această etnie, care de pe la 14-15 ani nu prea mai merg la şcoală deoarce au alte atribuţiuni familiale, abandonul în zona elevilor de etnie romă se situează undeva pe la 50-60%.