Ionuţ Băncescu/La şase ani, „pictează” cu plastilină
0
Deşi la vârsta lui alţii nici nu înţeleg ce-s banii, Ionuţ este deja „om de afaceri" şi-şi umple puşculiţa cu încasările din artă.
Profil
Născut: 24 iunie 2004, Galaţi
Studii: Preşcolar la Grădiniţa "Voinicel"
Familie: Are o soră mai mare cu nouă ani
Povestea lui Ionuţ este realmente incredibilă. A venit pe lume când nimeni nu se aştepta: la şase luni şi două săptămâni, după o „cursă" infernală, de o oră şi 30 minute, cu o ambulanţă particulară, până la un spital din Bucureşti.
Părinţii spun despre el că a fost un luptător din prima clipă de viaţă, şi asta pentru că timp de zece zile s-a zbătut să învingă şi a reuşit datorită unor oameni minunaţi.
Fire de artist
Din cauza problemelor avute, Ionuţ a fost mereu protejat şi îngrijit de toată familia, de aceea este o fire foarte sensibilă. Artist!
Grădiniţa a început-o cu stângul. „În grupa mică în primele trei luni, zi de zi, eu sau bunicul lui Ionuţ mergeam şi noi la ore", îşi aminteşte mama băiatului.
Probabil că de aceea Ionuţ are nevoie acum să fie în permanenţă lângă cineva apropiat. De aici însă au apărut şi primele hobby-uri pentru Ionuţ.
În al doilea an de grădiniţă, copilul a început să îşi ocupe timpul cu coloratul, decupatul şi, în cele din urmă cu confecţionatul unor şiruri de mărgele. Atunci a început şi calvarul: peste tot mărgeluţe, pe sus, pe jos...
Bunicii au vrut să-l încurajeze şi au început să-i răsplătească munca cumpărându-i "lucrările", de aici încolţind ideea de „afacere".
„Îmi scot o măsuţă la poartă, îmi iau un scăunel, şi încep să vând brăţări, mărgele, am banii mei, deci îmi cumpăr ce vreau", spune Ionuţ.Apoi a trecut la următoarea etapă: plastilina. „Am început cu un tablou cumpărat de bunica, după care toată lumea din familie a vrut lucările mele. Toţi le au acum", povesteşte micuţul artist.
Ionuţ are talent, răbdare, dar şi simţul afacerilor bine dezvoltat, încă de la vârsta aceasta fragedă.
A fost invitat la o expoziţie la Grădina Botanică la ideea unei mătuşe care i-a apreciat talentul, raportat la vârsta lui. A lucrat două săptămâni, seară de seară, şi a făcut 15 tablouri cu diferite teme pe care le-a expus la Grădina Botanică.
A salvat ochii unei fetiţe!
„A fost puţin supărat când noi i-am spus că vrem să donăm banii strânşi pentru o fetiţa de patru ani care are nevoie de o operaţie urgentă, având cataractă la ambii ochi, dar a înţeles, în momentul în care am mers şi am donat suma strânsă şi un tablou cu floricele din plastilină, că o face pentru o cauză nobilă", ne explică mama copilului.
Una peste alta, părinţii sunt fericiţi că, de când face tablouri, Ionuţ nu se mai uită atât de mult la desene animate, este mai liniştit şi mai înţelegător şi mai puţin agitat decât înainte.
Întrebări şi răspunsuri
Deoarece artistul este încă faza „definirii artistice", ne-a răspuns la întrebări mama lui, care s-a dovedit o bună „cunoscătoare a fenomenului".
Cum este Ionuţ ca om, e „modelabil" ca plastilina?
Nu este un copil uşor de modelat, este un rac încăpăţânat, orgolios, care face numai ce vrea el. Este la fel ca orice artist: se ghidează după principiile lui.
Vă gândiţi la un liceu de artă pentru Ionuţ?
Nu cred că putem să ne orientăm acum spre o şcoala de artă. Arta e ceva care îl atrage acum. Îl motivează şi faptul că primeşte multe laude, că oamenii din jur vor lucrările lui. Trebuie să vedem cum îi va evolua simţul artistic în anii viitori.
Ce-i place?
Concurenţa.
Orice fel de concurenţă. Cum aude că sora lui mai mare cu nouă ani, Ana, a luat un premiu, o diplomă şi părinţii o laudă, începe şi el un tablou, desenează, învaţă literele, este foarte ambiţios şi nu vrea sub nicio formă să fie mai prejos decât ea.
Ce nu-i place?
Nu munceşte la comandă. Că doar e fire rebelă, de artist. Nu suportă să-l pui să facă tablouri, face când vrea, în special seara, când părinţii lui sunt deja obosiţi, plictisiţi şi, de asemenea, sunt nevoiţi să-l laude.
Se încarcă comentariile...
