Galaţi: Şi şcoala de după gratii este în suferinţă !
0
Uitată atunci când a fost vorba despre investiţii majore, Şcoala din Penitenciarul Galaţi supravieţuieşte cu greu. Printre lipsurile cu care se confruntă se numără şi elevii, tot mai puţini deţinuţi fiind motivaţi să înveţe carte.
Cândva şcoală de sine stătătoare, iar din acest an, structură a Şcolii nr. 34, unitatea de învăţământ din Penitenciar trece prin momente grele. Deşi nu a lăsat să se înţeleagă la începutul anului şcolar, directorul Florin Cernat, are multe nemulţumiri în legătură cu condiţiile de învăţământ pe care le au deţinuţii.
“La începutul anului şcolar nu era nimic pregătit. Am fost la director şi m-am declarat nemulţumit. Am găsit înţelegere, dar toată bunăvoinţa s-a terminat când mi-a spus că nu sunt bani. Atunci, am adus de la Şcoala 34 un număr de 66 de pupitre, table de scris, icoane, flori şi materiale de igienizare. Am dus şi mochetă pentru cancelarie, dar şi geamuri pentru că toate erau sparte. Practic acea şcoală părea abandonată”, spune directorul Florin Cernat.
Cum iarna bate la uşă, iar spaţiile şcolii sunt deja extrem de reci, profesorii îşi fac deja griji, mai ales că şi cu apa potabilă sunt mari probleme.
„La toaleta profesorilor nu este apă de mai bine de un an de zile. Mulţi dintre profesori efectiv se abţin toată ziua să meargă la WC de frică să nu se aleagă cu ceva boli de la baie”, mai spune Florin Cernat.
Conducerea Penitenciarului replică spunând că furnizarea apei se face în condiţii optime.
„Distribuirea apei potabile se realizează conform unui program, deoarece unitatea nu are capacitatea de a o distribui în regim permanent, din cauza consumului foarte mare şi a presiunii reduse din reţeaua de apă a oraşului Galaţi”, afirmă directorul Penitenciarului Galaţi, Viorel Ailincăi.
Cât priveşte furnizarea agentului termic, conducerea unităţii de detenţie spune că aceasta nu poate depăşi 151 de zile într-un an calendaristic.
În prelungirea şcolii a fost reabilitat un spaţiu, un fel de centru psiho-pedagogic, în care funcţionează o minibibliotecă, o sală multimedia, o capelă şi o sală intimă în care persoanele private de libertate se pot întâlni periodic cu soţiile sau soţii lor.
„Părerea mea este că s-ar fi putut lega acel proiect, cu reabilitarea şcolii”, consideră Florin Cernat.
O altă mare problemă este cea legată de program. Directorul şcolii acuză conducerea Penitenciarului că are program de control în camere exact atunci când ar trebui să înceapă orele de curs, motiv pentru care „elevii” ajung la şcoală abia după ora 9.00.
„Urmare a activităţilor operative specifice, nu întotdeauna persoanele condamnate au putut fi prezentate la activităţile şcolare, începând cu ora 8.00. Cred că cea mai bună soluţie ar fi modificarea orei de începere a cursurilor”, explică Ailincăi.
Ar mai fi şi o problemă la spaţiul în care, de regulă, „elevii” îşi petrec pauzele dintre ore, la o ţigară. Acoperişul din tablă este prins în doar câteva puncte de sudură, nu este izolat şi poate oricând să zboare.
Lipsa motivării pentru a învăţa carte
Dacă în urmă cu ceva vreme, cei care urmau cursurile şcolilor din Penitenciar beneficiau de o reducere cu 60 de zile a pedepsei, după absolvirea unui an de şcoală şi primeau şi o sumă modestă de bani, acum îndemnizaţiile au fost tăiate, iar pedeapsa se seduce doar cu 30 de zile, ceea ce nu este deloc motivant pentru cursanţi.
În aceste condiţii, Florin Cernat propune revenirea la vechea practică, a reducerii cu 60 de zile a pedepsei, astfel încât cursanţii să fie interesaţi de cursuri.
Conducerea Penitenciarului crede însă că legiuitorul a ales eliminarea discriminării existente între persoanele private de libertate care urmau cursuri de şcolarizare şi formare profesională, remunerate pentru asta şi persoanele aflate în stare de libertate care desfăşurau aceleaşi activităţi de instruire.
Se încarcă comentariile...
