Salvează vieţi dăruindu-şi sângele de aproape 33 de ani. Poate că de aceea fiul său a supravieţuit unei căderi de la 24 de metri

Maria Năstase, cel mai vechi donator de sânge din Galaţi, are o grupă sanguină rară, AB IV negativ. Când o persoană accidentată sau grav bolnavă are nevoie de sângele ei „special", este chemată de acasă şi niciodată n-a ezitat să sară în ajutor.

Când spunem oameni care salvează semeni, în mod automat ne gândim la medici, la asistenţi medicali, la paramedici şi la pompieri. Îi pierdem din vedere, în mod nedrept, pe cei fără a căror contribuţie, de cele mai ulte ori, n-ar fi posibilă salvarea de vieţi: donatorii de sânge.

Maria Năstase este unul dintre cei mai vechi donatori din Galaţi şi mai are ceva care o scoate din comun, o grupă de sânge rară, AB IV cu Rh negativ. Doar 4 % din populaţia lumii are această grupă.

„Am donat prima oară în februarie 1978. Lucram în combinat, la secţia Căi Ferate Uzinale, şi un coleg, şeful de gară, a fost accidentat grav şi a avut nevoie de sânge. De atunci am continuat, cu regularitate, la fiecare două luni. Sunt puţini cei cu AB IV negativ aşa că s-a întâmplat de mai multe ori să fiu chemată de acasă pentru cazuri grave la care era nevoie de mult sânge ca al meu", spune Maria Năstase.

Întâmplarea a făcut ca donatoarea, în vârstă de 60 de ani, astăzi pensionară, să fi lucrat pe vremuri şi la Şantierul Naval, o altă unitate industrială cândva renumită şi pentru numărul mare al accidentelor de muncă.

„Am dat sânge pentru mulţi colegi zdrobiţi sau cu amputaţii. Mi se pare un gest absolut normal şi nu-i suport pe fricoşii care nu ajută un om aflat cumpăna dintre viaţă şi moarte pentru că se tem să nu leşine. Şi aici, la Centrul de Transfuzii, am asistat la scene incredibile în care unii au luat-o la fuga de frica acului", spune interlocutoarea noastră, gălăţeancă „get-beget" din Braniştea.

Şi în viaţa Mariei Năstase a existat o teribilă cumpănă şi poate că a trecut-o cu bine tocmai pentru că a făcut mult bine.

Răsplată nepreţuită pentru binele făcut

„În urmă cu câţiva ani, băiatul meu, care este alpinist utilitar, a căzut de la 24 de metri. A stat trei luni în Reanimare, dar medicii Spitalului de Urgenţă au făcut minuni. Astăzi, fecior-miu face aceeaşi meserie de care este prea îndrăgostit ca să poată renunţa la ea", povesteşte femeia convinsă că „dar din dar se face rai", mai ales când este vorba de viaţă.

Maria Năstase nu s-a gândit niciodată la recunoştinţa celor salvaţi cu sângele său dar păstrează printre amintirile cele mai dragi una care a marcat-o.

„Tatăl unui băieţel călcat de maşină, stând în spital lângă copil, mi-a citit numele pe o pungă cu sânge. S-a interesat, mi-a aflat adresa şi m-am trezit cu el la uşă. Mi-a mulţumit cu lacrimi în ochi şi mi-a oferit un buchet superb de flori", îşi aminteşte generoasa donatoare de viaţă.