Oraşul de sub oraş. Povestea hrubelor istorice ale Galaţiului

Actuala aşezare urbană s-a dezvoltat deasupra unei reţele de galerii subterane vechi de trei secole. La trei - patru metri sub municipiul de la Dunăre se află nenumărate hrube din secolele XVII-XIX, vestigii ale aşezării negustoreşti de altădată.

Cele mai multe asemenea vestigii se găsesc, fireşte, în centrul istoric municipiului, mai precis în cartierele: Mazepa I şi II, Centru, Port, precum şi în Piaţa Centrală.

Originea acestor galerii face obiectul unor studii arheologice dar este explicată şi într-o serie de legende urbate. Ipoteza certificată de istorici este cea că hrubele ar proveni din secolul al XVII-lea.

„Spre sfârşitul secolului, odată cu dezvoltarea oraşului, negustorii au început să-şi amenajeze pivniţe pentru păstrarea la răcoare a alimentelor. Astfel de pivniţe s-au construit până în perioada interbelică. Cum oraşul se dezvoltase foarte mult, s-a ajuns ca multe dintre aceste hrube să fie una lângă alta", a declarat istoricul Cristian Căldăraru, directorul Muzeului de Istorie.

În schimb, legendele urbane legate de galeriile care împânzesc subsolul municipiului Galaţi spun că prin reţeaua de tuneluri, în urmă cu 300 de ani, locuitorii se refugiau din faţa invadatorilor turci şi tătari.

„Totul a pornit de la faptul că a fost descoperită o galerie, cu o lungime de 300 de metri, între Biserica Precista şi Biserica Sfântul Gheorghe. De aici a apărut legenda conform căreia ar exista un asemenea tunel şi sub albia Dunării, tunel prin care se putea ajunge pe malul tulcean al fluviului. Nu există nicio dovadă în acest sens, este doar o poveste", afirmă Cristian Căldăraru.

Hrube-muzeu

Adesea, multe dintre lucrările de infrastructură realizate de municipalitate sau de investitori privaţi sunt întârziate de descoperirea unor astfel de hrube. „Când se descoperă asemenea galerii, trebuie anunţaţi istoricii. Aceştia inspectează zona pentru a descoperi obiectele cu valoare arheologică şi abia apoi se pot relua lucrările", explică primarul Dumitru Nicolae.

De cele mai multe ori însă, hrubele descoperite mai ales cu ocazia contruirii de case nu mai ajung în atenţia arheologilor şi, fie sunt astupate, fie sunt transformate în pivniţe sau crame pentru uzul actualilor proprietari ai terenurilor sub care au fost săpate cu secole în urmă.

„Ar fi o idee bună ca astfel de hrube să fie amenajate astfel încât să poată fi vizitate, dar e dificil de realizat aşa ceva", conchide istoricul Cristian Căldăraru.