Stiri din Galati

Un gălăţean a chemat statul român în judecată după ce a îndurat suferinţe de neînchipuit în copilărie, când comuniştii i-au strămutat familia.Teodor Grosu şi ai săi au fost duşi cu forţa, în plină iarnă, pe un câmp din judeţul Brăila şi lăsaţi să moară de frig şi de foame.

Teodor Grosu a dat în judecată statul român şi cere 599.600 de euro ca daune morale pentru suferinţa de neimaginat la care a fost supus între anii 1951-1955. Era mic copil când comuniştii au decis să strămute familia bărbatului, din localitatea Vizejdia, judeţul Timiş, în comuna Stăncuţa Nouă, judeţul Brăila fără ca vreunul dintre membrii acesteia să fi fost condamnaţi anterior pentru comiterea vreunei infracţiuni şi fără vreo explicaţie.

„Am fost practic aruncaţi într-un câmp cu stuf, papură şi scaieţi, unde am fost nevoiţi să ne construim bordeie din pământ", ne-a declarat Teodor Grosu.

Practic, au fost nevoiţi să se descurce singuri pentru că nimeni nu le-a dat vreo mână de ajutor. Dramatic este că, până în anul 1952, părinţilor lui Teodor Grosu nu li s-a permis să muncească în comuna unde fuseseră strămutaţi. Şi asta deoarece zona era păzită de armată cu scopul evident de a-i izola pe noii veniţi. Familia lui Teodor Grosu a fost nevoită astfel să mânânce resturi vegetale, iar lipsa hranei adecvate şi-a lăsat puternic amprenta asupra sănătăţii acestora.

I s-a refuzat dreptul la educaţie
Pentru Teodor Grosu, se părea că nu se mai termină coşmarul. Bărbatul a suferit de frig pentru că familia scoasă cu forţa din casă nu a apucat să ia suficientă îmbrăcăminte la momentul strămutării. Teodor Grosu s-a îmbolnăvit de reumatism fără să aibă medicament şi hrană. Necazurile pentru băiatul de atunci abia începeau.

Datorită situaţiei părinţilor, i s-a interzis accesul la orice liceu sau şcoală de meserii. Până la urmă, Teodor Grosu a reuşit să urmeze cursurile unei şcoli agricole, singura instituţie de învăţământ unde a fost primit. Din cauza condiţiilor inumane în care trăia, Teodor Grosu a fost bolnav o lungă perioadă de timp. Abia în 1955, comuniştii au ridicat restricţia domiciliară pentru familia lui, dar Securitatea i-a urmărit permanent. Au urmat anchete, percheziţii şi agresări din partea organelor de represiune asupra membrilor familiei.

Ministerul Finanţelor a cerut respingerea acţiunii gălăţeanului pe motiv că nu a adus suficiente dovezi care să probeze prigonirea la care a fost supus, Tribunalul Galaţi urmând să dea o soluţie în acest caz în cursul anului 2010.