STORY Actorul Vlad Vasiliu, eternul june-prim al Teatrului Dramatic din Galaţi GALERIE FOTO
0
Actorul, dramaturgul, profesorul şi regizorul gălăţean tocmai a împlinit 65 de ani de viaţă şi peste 58 de ani de carieră artistică, răstimp în care a jucat peste 100 de roluri.La mulţi ani frumoşi şi fericiţi, maestre!
Spune că s-a născut special pentru teatru. Că totul a fost premeditat. Că planetele s-au aliniat intenţionat şi necondiţionat, pentru ca el să-şi urmeze calea ce-i era deja înscrisă în codul genetic, moştenit pe linie paternă tocmai din Rhodos.
Artistul Vlad Vasiliu (căci despre domnia-sa este vorba!), directorul Teatrului Dramatic „FaniTardini" din Galaţi, s-a născut într-o familie cu rădăcini greceşti, acum 65 de ani, în Bucureştiul ce tocmai scăpase de urgia războiului. „Primul gând pe care l-am avut în minte pe tiparul «ce vrei să te faci când o să fii mare?» a fost să fiu actor. Apoi doar am rămas consecvent acestui gând", mărturiseşte Vlad.
Pe scenă la 6 ani şi-n pic
Prima întâlnire cu cariera de actor s-a petrecut acum 58 de ani, pe când Vlad Vasiliu avea doar 6 ani şi jumătate. „M-am dus la Casa Centrală a Armatei, unde se juca o piesă în care era nevoie de copii. Am fost selectat şi am jucat apoi în mai multe alte piese, până în 1964, când am ajuns la Teatrul Mic", îşi aminteşte artistul.
La Teatrul Mic a primit, până în 1968, când a fost admis la Teatru, cinci roluri. Apoi, după absolvire, a fost repartizat la Teatrul „Valea Jiului", din Petroşani, unde a jucat, în doi ani, în şapte piese. Două dintre ele le-a şi regizat. „Mici încercări", este modest maestrul.
În 1975 începe aventură gălăţeană a lui Vlad Vasiliu. Ajuns la Teatrul Dramatic la o vârstă ideală - 29 de ani - actorul se impune rapid: peste 100 de roluri, urcând pe scenă în peste 2000 de reprezentaţii. June-prim fără rival!
Un artist multivalent
Vlad Vasiliu este un actor extrem de talentat, însă nu este doar atât. A fost regizor principal sau secund în zeci de spectacole. A publicat două piese de teatru (ambele jucate!), este revoluţionar, scrie poezii (ne-a mărturisit că în curând va publica un volum), a cochetat o vreme şi cu presa, a fost inspector cultural şi este profesor de Teatru.
Cum reuşeşte să le facă pe toate? Printr-un consum uriaş de energie. „Nu pot să stau. Mă plictisesc de moarte. Aşa că muncesc, creez", mărturiseşte artistul. Care în afara listei impresionante de activităţi deja enumerate este şi coelcţionar de carte veche, de icoane, de monede şi de obiecte populare.
Îi vine foarte greu să vorbească despre cel mai drag rol. „Las publicul să decidă! Mie mi-au plăcut toate. Le-am iubit pe toate, căci altfel nu le-aş fi jucat", ni se destăinuie cumva dezarmat de imposibilitatea de alege. Tresare imperceptibil însă atunci când vine vorba de rolurile din piesele „drijate" de fiul său, regizorul Cătălin Vasiliu. Sângele apă nu se face, iar gena artistică nu piere. Categoric!
MININTERVIU
Ce crezi că ai făcut bun în ultimii ani?
E dificil de spus... Nu aş vrea să creadă lumea că mă laud... Cred că pot trece la fapte bune Cafeneaua Teatrului şi faptul că Dramaticul gălăţean a devenit, cumva paradoxal, mai cunoscut în Europa decât în Bucureşti. Artiştii noştri au fost invitaţi să joace, în ultimii ani, în cele mai importante festivaluri europene de teatru.
Şi invers. Ce te vezi făcând bine în următorii ani?
Artă! Teatru! Vreau să fiu sănătos alături de familia mea, pentru a putea să rezolv două proiecte cruciale: să fac rost de un sediu pentru Teatrul de Păpuşi şi să pun bazele Muzeului Teatrelor gălăţene.
Plăceri?
Îmi plac adevărurile. Toate adevărurile. Primul lucru pe care l-am învăţat de la tatăl meu a fost să nu mint. Îmi plac cărţile. Le ador! Am citit foarte mult, încă din copilărie, pentru că ştiam că lecturile serioase stau la baza carierei unui artist. Îmi place să dăruiesc oamenilor câte ceva. Îmi place teatrul. Dar cui nu-i place?!
Neplăceri?
Sunt destul de multe lucruri care nu-mi plac... Aş aminti aici trădările. Însă eu am un principiu: ceea ce nu-mi place mă stimulează să fac tot posibilul să dreg acel lucru. Uneori merge, alteori totul e doar idealism pur. Dar merită să încerci de fiecare dată!
Regrete?
Niciodată! În artă nu e loc de regrete.
Profil
Născut. 29 octombrie 1946, Bucureşti.
Studii. IATC „IL Caragiale" Bucureşti - Facultatea de Teatru.
Familie. Căsătorit, doi copii
Se încarcă comentariile...
