VOCEA GALAŢIULUI Liga Campionilor, interzisă proştilor!

Citeam, zilele trecute, că un moşneag de 78 de ani dintr-un sat ialomiţean a câştigat la bingo 40.000 de lei. Pus în faţa sacoşei de bani, care conţinea echivalentul pensiei sale pe următorii 30 de ani (să trăiască, să fie sănătos, să se bucure de ei!), bătrânul sărac lipt pământului n-a găsit o altă formă de manifestare a euforiei decât un scandal monstru cu băbuţa lui.

În nici două luni, cei doi au ajuns la divorţ, după ce convieţuiseră în perfectă armonie peste 50 de ani! Banu-i ochiul dracului, n-aveţi cum să mă convingeţi că-i altfel!
Acest conflict cu aer anecdotic din Bărăgan are conexiuni formidabile cu recentul scandal de la clubul Oţelul Galaţi. Este drept, există mici diferenţe, dar în esenţă nesemnificative.

Aţi putea spune că „mariajul" dintre preşedintele Marius Stan şi patronul Ionel Borş n-are vechimea căsniciei dintre bătrâneii pomeniţi mai înainte. Aparent aşa este. Însă în fotbal timpul se calculează altfel, iar un singur an în branşă face cât 10 ani „pământeni", deci longevitatea „cuplului" de la Galaţi este apreciabilă.

În rest, totul pare tras la indigo: buget de supravieţuire ani de-a rândul, apoi un sac de bani. Că-s de la bingo sau de la Champions Legue, e mai puţin important. Cert este că în ambele situaţii a ieşit cu balamuc.

Sincer vorbind, scandalul dintre cei doi bătrâni mi se pare cumva mai logic decât cel (încă neconfirmat) dintre mult mai titraţii Borş şi Stan. Căci moşul şi baba au polemizat pe tema cu iz creştinesc „Cui dăm banii? Neamurilor sau bisericii?", în vreme ce mai tinerii lor - să zicem - competitori s-au combătut, pe principii capitaliste sută la sută, în legătură cu cine pune mâna pe o halcă mai mare din profit.

Mai la concret, Marius Stan şi-ar fi dorit o teşcherea plină pentru club, astfel încât să fie rezultate, confetti, baloane şi capital electoral în perpectiva alegerilor pentru Primăria Galaţi. Unde preşedintele Oţelului (posibil fost preşedinte) vrea să ajungă cu orice preţ şi cu orice risc.

De cealaltă parte, Ionel Borş - om cu vechi state manageriale - şi-a făcut un calcul simplu: ceva dividende la portofel (după metoda Bucşaru, cel care a îngropat Unirea Urziceni), plus acoperirea bugetului clubului pe vreo doi ani.

Evident, cele două abordări sunt perfect contrare, căci Marius Stan nu are cum să-şi ţină imaginea dârză cu un buget pauper, iar Borş nu are nimic de câştigat dacă Marius Stan iese primar.

Din păcate, ceea ce nu iau în calcul Borş şi Stan este că sfada lor (chiar dacă se va solda cu împăcare) e pe cale să pună în genunchi echipa. Jucătorii sunt demotivaţi, vor să cam plece, rezultatele sunt proaste, iar teama de un nou „fenomen Urziceni" se insinuează în sufletele gălăţenilor.

Mai bine nu mai ajungeam în Liga Campionilor...