Stiri din Galati

Până să fie vândut, combinatul pierdea un milion de dolari pe zi. În acelaşi timp, sute de fime-căpuşă adunau profit de cel puţin două milioane de dolari zilnic. Pe baza acelor bani şi-au pus bazele averilor de acum cei mai mulţi dintre oamenii de afaceri de la Galaţi.

Perioada de dinainte de privatizarea combinatului siderurgic de la Galaţi este plină de întâmplări „cu cântec". În 2001 (anul privatizării), SIDEX avea 27.000 de angajaţi şi producea circa 3,8 milioane de oţel pe an. Deja plecaseră din combinat, prin disponibilizări colective, peste 10.000 de oameni.

Problema combinatului, în acel moment, era că pierdea (cel puţin aşa declara insistent şeful Fondului Proprietăţii de Stat, Ovidiu Muşetescu) circa un milion de dolari pe zi, bani care era suportaţi de la bugetul de stat.

Cum a ajuns Sidex o „gaură neagră a economiei româneşti", nu-i greu de descifrat. Sute de firme private căpuşă apăruseră pe „trupul" companiei de stat. Tabla (principalul produs) se vindea la preţuri extrem de mici - uneori sub preţul de cost - apoi firmele căpuşă le revindeau la preţuri duble sau triple. De multe ori, firmele căpuşă doar refacturau marfa, iar clienţii o ridicau direct din depozitele SIDEX.

În acest fel şi-au făcut averi colosale o mulţime de oameni de afaceri cu firme de apartament. Câteva exemple sunt necesare: Constantin Găvăneanu (care a cumpărat cu banii din afacerile cu tablă portul de mărfuri al Galaţiului), Costel Miron (Mairon), Ninel Comşa (Euro PEC - firmă care acum este specializată în tranzacţii cu energie) sau Andrei Lişinschi (grupul Profiland-Intfor).

Ninel Comşa, Costel Miron şi Andrei Lişinschi, trei dintre oamenii de afaceri care au făcut avere din afacerile cu SIDEX Galaţi

Inclusiv directorii din combinat (cum ar fi Ioan Florentin Sandu - actual prosper om de afaceri, Dumitru Nicolae - actual primar la Galaţiului) şi-au făcut o casă de comerţ prin intermediul căreia vindea marfă din combinat şi făceau profit gras. Deşi era o clară incompatibilitate între funcţia de la stat şi comerţul cu tablă prin Sidex Trading, Ministerul Economiei şi FPS au închis ochii. Nimic nu era întâmplător, însă: se pregătea cea mai dubioasă privatizare din România, iar pentru asta trebuia ca SIDEX să pară o catastrofă!

Jaful de la SIDEX n-a fost pedepsit. Procurorii de la Parchetul Naţional Anticorupţie (PNA) au reuşit să ducă până la capăt un singur dosar : cel în care foşii directori Mircea Drozan şi Flavius Moldovan au primit câte opt ani de închisoare pentru abuz în serviciu cu consecinţe deosebit de grave şi luare de mită. După 10 ani de procese, aceştia sunt acum liberi ca pasărea cerului, deoarece au fost graţiaţi între timp.

Combinatul a fost vândut cu 10% din valoarea fierului vechi

Înainte să-l cumpere, în 2001, indianul Lakshmi Mittal, combinatul pierdea un milion de dolari pe zi. În doar trei luni, cu aceeaşi oameni şi dotare, a trecut pe profit!

Cum a fost posibil acest adevărat miracol? Simplu! Noul proprietar a „tăiat" 90% dintre livrările către firmele-căpuşă. Acelaşi lucru putea să-l facă şi statul român, înainte de privatizare, dar numeni nu avea un astfel de interes. O arată dosarul penal în care au fost condamnaţi foştii directori Drozan şi Moldovan: patronii firmelor-căpuşă plăteau şpăgi consistente - cu valiza!

Din păcate, însă, pe fundalul situaţiei intenţionat dezastruoase a Sidex, preţul de vânzare al companiei a fost infim: 70 de milioane de dolari, adică în jurul de 10% din valoarea fierului care compune instalaţiile platformei siderurgice, după evaluarea făcută de un grup de deputaţi care cere, de mai bine de 10 ani desecretizarea contractului de privatizare a companiei.

Este de remarcat că în 2007 statul român a fost nevoit să plătească patronului indian 100 de milioane de dolari, drept despăgubiri pentru neîndeplinirea unor clauze contractuale încă neclare 8cu atât mai mult cu cât contractul de privatizare este şi acum SECRET!). Cu alte cuvinte, Lakshmi Mittal a primit cadou de la România cel mai mare combinat siderurgic din Europa, plus 30 de milioane de euro!

În prezent, compania ArcelorMittal Galaţi mai are circa 8.700 de salariaţi şi produce circa 3,5 milioane de tone de oţel pe an. După ce în 2008 compania ajunsese la un profit de peste 150 de milioane de euro, în ultimii doi ani a intrat pe pierderi, pe fondul scăderii dramatice a cererii de tablă pe piaţa mondială.