Galaţi: Maximilian Popescu - Gălăţeanul care deţine secretul jocurilor marinăreşti (PORTRET)
0
În timp ce pentru privitori jocurile marinăreşti sunt simple distracţii care îi scot din cotidian, pentru el sunt legende trăite de oameni necunoscuţi.
Absolvent al Şcolii de Ofiţeri de Marină Comercială, prima promoţie din Galaţi, şi marinar timp de peste trei decenii, Maximilian Popescu este cel care în ultimii 35 de ani a avut grijă ca legendele marinăreşti să prindă viaţă de fiecare dată când s-a sărbătorit Ziua Marinei. „Mă ocup de organizarea jocurilor marinăreşti din 1974 când, am fost solicitat de Carol Barnovski, cel care m-a iniţiat în această activitate”, îşi aminteşte gălăţeanul.
Marinarul povesteşte că la începutul activităţii avea mai mult de lucru, pe atunci jocurile marinăreşti fiind mult mai numeroase şi mai greu de pus în practică datorită numărului mare de persoane de care era nevoie pentru a da viaţă legendelor de pe apă. Între timp, tradiţia s-a simplificat, păstrându-se doar câteva dintre momentele specifice Zilei Marinei.
„S-au pierdut multe obiceiuri pentru că nu mai sunt oameni care să mai înţeleagă că aceste tradiţii fac frumuseţea sărbătorii Dunării sau poate nu mai sunt interesaţi”, explică Maximilian Popescu.
Regretă că tradiţiile se pierd
Organizatorul jocurilor marinăreşti povesteşte cu melancolie despre momentele care, deşi în trecut erau aşteptate cu nerăbdare de privitori, acum au fost uitate. „S-a pierdut tradiţia scoaterii comorii din adâncuri de către oamenii de la Administraţia Fluvială a Dunării de Jos. Câţiva scafandri se scufundau în Dunăre şi apoi reveneau la suprafaţă cu un cufăr pe care erau desenate diferite însemne cabalistice.
Îl deschideau iar de acolo scoteau sticlă colorată şi pisată, care reprezenta comoara. Acesta era, în cele din urmă, împrăştiată în apă, spre bucuria privitorilor”, spune marinarul. Maximilian Popescu relatează că aceeaşi soartă au avut-o şi alte jocuri marinăreşti, în total fiind vorba de nouă, la fel de interesante şi distractive pentru public.
„În trecut, de Ziua Marinei, se mai practicau ca şi jocuri marinăreşti „fuga în saci”, „trasul la parâmă”, „fuga cu lingura cu ou”, „întrecerea la arboradă (catargul navei, n.r.”), „aruncarea bandulei (pară din lemn, n.r.)”, „întrecerea între marinari de la navă la mal”, „lupte între voinici” „prinderea şobolanului pe punte” sau „skanderbergul pe halbe cu bere”, a relatat organizatorul jocurilor marinăreşti.
Întrebări şi răspunsuri:
De ce a fost nevoie de jocuri marinăreşti?
M.P. În general la navele cu personal numeros trebuia dată o ocupaţie pentru ca marinarii „să nu o ia la vale” şi atunci s-au inventat tot felul de jocuri de genul celor care se păstrează şi astăzi. Erau unele foarte dure, cum ar fi „cine putea să scape viu dintr-un loc unde erau rechini” sau „cine putea să treacă pe sub chila navei”.
Care ar fi originea jocurilor marinăreşti?
M.P. Obiceiurile pe care le avem astăzi au fost preluate de la cei mai mari navigatori englezi ai lumii. În 1902, a început în ţară, după obiceiul Marinei Militare Italiene, respectiv Sărbătoarea Zilei Marinei la praznicul Sfintei Fecioare.
Profil:
Născut: 21 ianuarie 1942
Educaţie: Şcoala de Ofiţeri Marina Comercială
Familie: căsătorit
Experienţă: Marinar la Navrom şi APDM, regizorul a 150 de filme, autor al 14 volume de belestristică şi cărţi profesionale.
Ce-i place?
Îi plac femeile. Şi asta, pentru că, „în primul rând, trecând peste aspectul fizic, care este de altfel foarte important, admir femeile care au cultură şi tandreţe”, ne-a explicat interlocutorul nostru..
Ce nu-i place?
Nu-i plac trădătorii. Şi atât. „Spre exemplu, acum lucrez la o carte în care vorbesc despre acest lucru”, ne-a replicat Maximilian Popescu.
Se încarcă comentariile...
