GALERIE FOTO: Povestea ultimului marangoz de la malul Dunării
0
Gheorghe Panait a construit prima barcă la vârsta de 11 ani. Apoi le-a pierdut şirul.Face bărci de 61 de ani. Cea mai mare a fost Pânzarul Moldovenesc, unul dintre simbolurile Galaţiului.
GALERIE FOTO aici: Gheorghe Panait a prezentat o scurtă parte din viaţa unui marangoz
Gălăţeanul Gheorghe Panait, ultimul marangoz adevărat al oraşului, are 72 de ani şi locuieşte, împreună cu soţia şi cei doi câini, într-un apartament modest din Mazepa 1.
A fost nevoit să se mute aici după ce a fost alungat de sistematizare din „mahalaua de pe malul Dunării".
Nu-i place că a trebuit să plece de lângă apă. A copilărit pe malul fluviului, iar până la dragostea pentru bărci nu a fost decât un singur pas. A fost un act firesc.
Nu trebuie să-i explici omului apelor ce e o barcă, aşa cum nu trebuie să-i explici ţăranului ce e pământul şi ce e sapa.
Spartanul de la Dunăre
Gheorghe Panait îşi aminteşte faptele din copilărie ca şi cum ar fi fost ieri.
„Tata m-a crescut în tip spartan. Într-o zi, pe când aveam doar 9 ani, m-a chemat să reparăm barca lui. Nu am căscat gura airea. Am fost atent şi am învăţat multe. Anul următor, la fel. Dar al treilea an, a spus să o repar singur. I-am spus că nu mă pricep, dar a insistat. O săptămână mi-a luat să o fac", povesteşte gălăţeanul.
La scurt timp, tatăl său a murit, iar singura barcă din familie a devenit motiv de ceartă între Gheorghe Panait şi fratele său.
„Când o cautăm nu o găseam. Era la fratele meu, sau la prietenii lui. Atunci m-am decis să-mi fac barca mea", îşi aminteşte cu emoţie bărbatul. Gheorghe Panait spune că a avut nevoie de două luni ca să termine o barcă simplă, mai mult pătrată.
De altfel, acum aceeaşi barcă ar fi gata în două săptămâni.
Prima barcă - la 11 ani!
„Aveam 11 când am construit prima barcă. Era rudimentar facută, dar era flotabilă. Era un cin - o barcă de patru metri, iar lăţimea la centru avea un metru. Am muncit două luni", a spus ultimul marangoz de pe malul Dunării.
Odată prins gustul marangozeriei, Gheorghe Panait nu s-a mai oprit.
„E ca un microb. După prima barcă, nu-mi îmi aduc aminte câte am făcut. Am construit bărci de mai multe mărimi de la patru până la opt metri lungime. Cea mai mare barcă la care am lucrat a fost Pânzarul Moldovenesc, unul din simbolurile oraşului", a precizat gălăţeanul.
„Făcutul unei bărci este o artă"
Marangozeria este o meserie pe care o înveţi practicând-o. „Eu am fost autodidact. Şi cum practici mai mult, înveţi mai multe. Doar aşa nu mai repeţi niciodată greşeala făcută prima dată. Trebuie să fiu idiot să mi se întâmple asta", explică meseriaşul.
Marangozul mai are foarte puţini clienţi. Mai ales pentru reparaţii, că de făcut bărci noi din lemn nu mia e mai nimeni interesat. „Nu mai vrea lumea lemn, domnule.
S-au învăţat la fibra de sticla sau la tabla, pentru că întreţinerea este mai ieftină. Însă şi plăcerea e alta. Nimic nu se compară cu lotca noatră, din bătrâni! Bărcile astea noi sunt nişte caricaturi pentru fiţoşi", spune marangozul.
Secretele bărcii de lemn
Marangozul recomandă ca bărcile să fie construite din stejar.
„Este lemnul cel mai rezistent lemn în apă. Ţine o viaţă de om o astfel de barcă", spune el. Cum lemnul de stejar e mai greu de procurat, poate fi folosit şi lemnul de pin, dar trebuie tratat: fiert în ulei şi acoperit cu multe straturi de catran.
Meşterul spune că barca de lemn este mult mai prietenoasă cu apa şi omul decât celelalte. „Se manevrează mai bine, este mult mai stabilă, nu este la mâna oricărui vârtej", e categoric meşterul.
O lotcă tradiţională costă de la 3.000 de lei în sus, funcţie de dimensiuni, de finisaje şi de calitatea materialelor folosite.
Se încarcă comentariile...
