Galaţi: Portret: Florina Zaharia, poeta care şi-a transformat oglinzile în cărţi
0
Trecutul ei se rezumă la cinci volume de poezii şi trei cărţi - obiect, transpuse într-un mod pe cât de inedit, pe-atât de interesant. De la viitor nu aşteaptă foarte multe, doar transformarea realităţii în poezie.
Despre Florina Zaharia, este foarte greu să vorbeşti în termeni uzuali, are un stil aparte de a se prezenta. Îi putem spune unic, dar n-am merge până-ntr-acolo încât să pariem că este fără pereche. Am rugat-o să se prezinte. “Mă desfac: un metruşaişpatrupoem rochiadicţionar coapsecufiling, patruzecişidouă kilograme de parfum cu tot cu bikini, un pântecvăgăună în care poţi să scrii maxim două cărţi, o mână albastră una manuscris de mângâiat, cubuleţe piramide din alţi poeţi. Mă înşiruiiiii, aşa sunt, nespus de lungă, mă crăp...”, iar autoprezentarea ar putea continua în aceeaşi notă originală. Să trecem însă la poezia scrisă...
Cărţile, de la literă, la obiect
Nu are multe volume publicate, dar aproape toate au fost premiate. „goală pe străzi”, a apărut la Editura Eminescu, în 1998, şi a primit premiul Uniunii Scriitorilor din România, filiala Iaşi. A urmat „possssssster”. “Cu şapte S”, accentuează Florina, ca nu cumva să greşim. Volumul a apărut la Editura Prier din Craiova şi a primit Premiul Nichita Stănescu. Apoi, au venit pe rând „alextandru – manuscris de mângâiat” - 2001, „nueuflorina” - 2004 şi „1863 – 1894 aşteptarea fără braţe”, volum care a primit Premiul Hyperion pentru poezie. Piesele de rezistenţă ale Florinei sunt însă trei cărţi - obiect: o carte din oglinzi - 50 pe 70 cm, o carte a pietrei, scrisă pe ţigla veche a Palatului Brâncovenesc şi o carte a trupului, din cartoane, rochii şi pansamente. “A fost o experienţă stranie, inedită, pentru că am trăit momente în care am fost nevoită să îmi arăt învelişuri interioare pe care le păstram neatinse, secrete”, povesteşte poeta.
„Aş vrea să transform realitatea în poezie…”
De-a lungul timpului, a coordonat mai multe proiecte culturale. Pentru că spaţiul este limitat, amintim doar câteva: trimbulinziipunctro, Almanahul Revistei “Dunărea de Jos”, O antologie a literaturii gălăţene contemporane, „Omul de pe… lună” sau „Poeţi la castel”. În prezent, este redactor-şef al revistei „Dunărea de Jos” şi şef Serviciu Editură în cadrul Centrului Cultural Dunărea de Jos din Galaţi. Despre viitor, Florina nu poate să ne spună prea multe. “Nu îmi imaginez viitorul în niciun fel. Nici cel literar. Pot doar să visez şi să creez proiecte care se cer împlinite prin mine sau de a căror realizare şi transmitere mă simt responsabilă: finalizez deja o nouă carte, particip la întruniri naţionale, la festivaluri, iniţiez proiecte literare în cadrul instituţiei la care lucrez. Îmi imaginez că voi transforma realitatea în poezie pentru că invers nu există nicio şansă”, ne-a dezvăluit Florina Zaharia.
Ce nu-i place
Nu-mi plac oamenii care se scuză, nu-mi plac slăbiciunile şi justificările, dar mai ales învelişurile pe care le capătă fiinţa mea atunci când intră în contact cu o lume nepotrivită. Mai mult, nu vreau să conştientizez balanţa din viaţa mea cu lucruri care-mi plac şi care nu. Ar fi trist.
Ce-i place
Îmi place singurătatea, pe care o provoc în mii de feluri, îmi place să simt oamenii, să le aud vocea interioară. Îmi place iarna la mare să înalţ un zmeu şi să simt frigul şi mirosul lui. Îmi place sa-mi fie dor de ceva sau de cineva. Există foarte puţine lucruri pe care le accept înafara scrisului.
Întrebări şi răspunsuri
Pentru cine scrii, care este publicul tău ţintă?
“Având în vedere faptul că şi în poezie, ca şi în viaţă, mă despart greu de copilărie şi refuz consecvent să mă maturizez, cred că scriu poezie pentru toţi cei care îşi trăiesc pe viu stările contradictorii, pentru toţi cei care aud poezie mergând spre serviciu sau plimbându-se prin păduri. Cred că pot fi lecturată şi de adolescenţii care merg „pe valuri în picioare”, dar şi de o bătrânică de 101 ani”.
Ai vrea să trăieşti din scris?
„Îmi imaginez o viaţă trăită undeva pe la o mie opt sute şi ceva, într-un castel cu grădini neterminate prin care să mă pierd, să port crinoline şi să scriu în caiete uriaşe, să povestesc seara cu o soră caldă şi să aud mici melodii în mijlocul zgomotelor. Aş vrea să nu mă grăbească nimic şi ziua mea să înceapă şi să se sfârşească scriind”.
Profil:
Născută: 2 decembrie 1975 în Galaţi.
Studii: Absolventă a Universităţii Dunărea de Jos, Facultatea de Litere (română-engleză) şi a unui Master în „Teoria şi practica textului”.
Stare Civilă: Căsătorită
Se încarcă comentariile...
