Galati: Florin Nini, omul care respiră baschet

Dezamăgit în 2000 de neînscrierea echipei în prima ligă, a luat-o de la capăt cu juniorii. Acum îi coordonează pe antrenorii din România din postura de preşedintele al Colegiului Antrenorilor

Cu Florin Nini rar apuci să stai la o bârfă. Chiar şi când îl prinzi pentru un sfert de ceas tot nu poţi schimba prea multe vorbe, telefoanele îi sună continuu.

Trăieşte doar pentru baschet, respiră doar baschet. Facultate, Federaţie, propriul club, îi răpesc orice secundă care ar putea să însemne altceva decât sportul căruia i-a dedicat viaţa.
"Plec la şapte de acasă şi ajung la miezul nopţii, dar cine crede că se poate performanţă fără sacrificii în sport şi nu numai, nu o să cunoască senzaţia victoriei totale", spune Nini.

Totul a început acum un deceniu şi jumătate, în ultimul an la carierei de jucător.

"Decanul de atunci al facultăţii, Dumitru Sârbu, mi-a influenţat viaţa decisiv, m-a aruncat direct în vâltoare. Terminasem facultatea ca şef de promoţie şi mi-a propus să rămân la catedră. Peste câteva luni mi-a dat pe mână echipa de seniori de la CSU. Nimeni în afară de el nu-mi dădea şanse, dar în al doilea an promovam în prima divizie de unde Galaţiul lipsise 14 ani", descrie mândru Florin Nini începuturile carierei de antrenor.

Tinereţea lui şi a jucătorilor l-au costat retrogradarea, dar a revenit repede, în 1999, cu o echipă ce rămânea în prima ligă.

"Am crezut în renaştere precum Phoenix"

A urmat o lovitură cruntă, al doilea moment care i-a marcat destinul. Conducerea clubului nu a găsit bani să susţină echipa şi a nu mai înscris-o în campionat în 2000. Dezamăgit de sistem, şi-a întors faţa spre copii, pe cont propriu. Împreună cu prietenul său, Gelu Cazanovschi, a înfiinţat o şcoală privată de baschet, "Phoenix".
"Am luat-o mereu de la capăt, am crezut mereu în renaştere, de aici şi numele clubului nostru, Phoenix. Am crezut în visul nostru, să creştem jucători pentru marea performanţă. După alt sistem faţă de ce se făcea în baschetul din Românie, cu o altă mentalitate. Iar timpul ne-a dat dreptate, am pornit cu 30 de copii şi acum avem peste 300. Am învăţat din ţările cu baschet adevărat. Am fost la ei să fiu la curent cu tot ce e nou şi aşa i-am adus şi pe tehnicienii de acolo la noi. Campusurile unde au venit antrenori din Serbia, Germania, Grecia sau Turcia au însemnat enorm. Acum avem 30 de jucători la loturile naţionale, patru sunt în prima ligă", a povestit Florin Nini.

Succesul juniorilor de la Phoenix a fost total: opt titluri de campioni. Metodele sale testate şi ca antrenor la loturile naţionale de juniori au fost apreciate pe deplin la federaţie, care l-a numit în acest an preşedinte al Colegiul de antrenori.

Întrebări şi răspunsuri

Care este lucrul pe care ţi-l doreşti cel mai mult de la baschet?
Fericit o să fiu doar când vom umple campionatele Europei cu jucători crescuţi la clubul nostru. Pentru a ajunge acolo ne trebuie baza noastră proprie. Nu vrem altceva decât să ne fie dat de autorităţi un teren unde să construim o sală. Am ajuta oraşul cu o bază sportivă pe cheltuiala noastră.

Ce ţi-a oferit baschetul până acum?
Am luat un titlu de campioni la juniori sub 14 ani cu un coş fabulos. Asil Yldirâr, un jucător ajuns acum la Galasaray, a înscris în ultima secundă cu o aruncare din propria jumătate de teren. Baschetul mi-a oferit atunci sentimentul victoriei totale după atâţia ani de muncă.

Ce îi place:
Îmi plac lucrurile trainice, făcute ca să se vadă finalitatea muncii. Admir extrem de mult acele reuşite oamenilor venite după ani de trudă. Cei care au astfel de succese ştiu că cel mai important în viaţă este să laşi ceva în urma ta.

Ce nu îi place
Detest oamenii ascunşi, cei invidioşi, care sunt puşi pe critică aiurea. Măcar să respecte ce e bun dacă nu pot lăuda. Nu mai suport de asemenea superficialitatea şi nerecunoştinţa.

Profil:
Născut: 14 martie 1970
Studii: Facultatea de Litere şi Ştiinte - secţia Educaţie Fizica şi Sport, Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport
Ocupaţie: asistent universitar - Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport