Stiri din Galati

Pe lângă faptul că, în clasă, timpul trece mai uşor decât în celulă, cei mai mulţi deţinuţi spun că fac şcoala pentru a putea obţine permisul auto

Puţini ştiu că, de ani buni, dincolo de zidurile înalte ale Penitenciarului de Maximă Siguranţă din Galaţi funcţionează o şcoală gimnazială. Are un regim identic cu al celorlalte din oraş, singura diferenţă fiind aceea că elevii nu vin şi nu pleaca acasă după ore, ci, însoţiţi de gardieni, se întorc în celulele lor. Cel mai longeviv profesor dela penitenciar este chiar directorul acesteia Alexandru Duţă.

"Sunt deja 14 ani de când lucrez aici. Socotind cele şase ore pe care le petrec aici în fiecare zi, aş putea spune că am ispăşit o pedeapsă de cel puţin trei-patru ani", glumeşte profesorul.

Îşi aminteşte că, în primii ani, era stăpânit de un sentiment de teamă, deoarece nu lucra cu copii şi adolescenţi. Pe parcurs însă, s-a obişnuit şi chiar a început să-i placă să lucreze cu noii elevi, deşi mărturiseşte că nu este uşor.

"Avem alte metode cu ei: lucrăm mai mult cu studii de caz, adică exact invers faţă de cum ar trebui. Ne-am adaptat, pornim de la concret şi ajungem la teorie. Nu poţi să pui un om în toată firea să facă liniuţe şi bastonaşe", spune profesorul Duţă. Învăţătorii şi profesorii mai au foarte mult de luptat cu greşelile gramaticale şi de exprimare pe care "elevii" le-au acumulat de-a lungul vieţii şi care trebuie corectate.

Deşi nu arată deloc ca nişte şcolari, elevii de la Şcoala 44 au o înclinaţie deosebită pentru studiu. "N-auziţi dom'le, că nici la oi nu te mai primeşte fără opt clase ! ", spune unul dintre ei, care a ţinut să-şi păstreze anonimatul deoarece când va ieşi doreşte să ducă o viaţă normală.

Un coleg de clasă al acestuia, şi el dornic de anonimat, spune că vine de plăcere la şcoală. "Îmi mai umplu timpul cu ceva util. Numai că, să ştiţi, dacă eram în civilie, nu cred că aş fi făcut şcoală", spune acesta.

Profesorul de istorie Mircea Cociu are şi el vreo cinci sau şase ani de când lucrează la şcoala din închisoare. S-a adaptat. "Pentru mine sunt tot elevi, chiar dacă au 20, 30 sau 40 de ani şi îi tratez ca atare", mărturişte dascălul.

La clasa doamnei învăţătoare Elena Caval, "copiii" au avut de învăţat câte ceva despre dialog. "Mă bucur să aflu că există dialog, că putem sta de vorbă două persoane, să avem un dialog civilizat", spune un elev din clasa întâi care afirmă că vrea neaparat să termine opt clase pentru a putea susţine examenul pentru permisul auto, atunci când va fi liber din nou.

Toate aceste activităţi didactice le aduc elevilor şi multe avantaje. "Cursanţii primesc câte 30 de «zile câştig» pentru fiecare semestru absolvit. Este ca şi cum le-ar fi executat! În plus, primesc şi bani, cam un salariu minim pe economie. 70% din acest salariu rămâne la dispoziţia penitenciarului, iar 30% îi revine elevului", spune Penelopa Chicioroagă, sefa serviciului educaţie din Penitenciar.

Un profesor la patru elevi!

Şcoala 44 din Penitenciarul Galaţi are în acest moment 68 de elevi. Învăţământul primar este format din două clase simultane: prima reuneşte elevii din clasele a I-a şi a II-a, iar cea de-a doua, elevii de-a III-a şi a IV-a, iar învăţământul gimnazial este format din câte o clasă de a V-a, a VI-a, a VII-a şi a VIII-a. Cel mai mic elev are 19 ani, iar cel mai mare are 42. Interesant este faptul că elevul de 42 de ani este unul dintre bobocii de clasa I. Cei 68 de elevi sunt îndrumaţi de 14 profesori şi învăţători.