Elena Andrieş a cucerit titlul european şi se pregăteşte pentru olimpiadă

Ambiţioasă, serioasă şi cam timidă, acestea sunt trăsăturile unei aspirante la titlul de campioană olimpică. Actuala campionă europeană de junioare la haltere, Elena Andrieş, şi-a început cariera sportivă la vârsta de nouă ani.

Întâmplarea care a adus-o în ipostaza de viitoare participantă şi chiar medaliată la Jocurile Olimpice din 2012 este una aparent una banală. Elena căra două găleţi de apă în comuna brăileană Tudor Vladimirescu în momentul în care antrenorul Costel Dimofte a remarcat-o. „M-a văzut şi mi-a spus să mă duc la sala de haltere. A zis că pot deveni sportivă de performanţă dacă sunt serioasă şi mă ţin de treabă", îşi aminteşte Elena Andrieş.

După această întâlnire, Elena s-a dus la sală şi recunoaşte acum că a fost una dintre cele mai bune decizii pe care le-a luat. Din aproape în aproape a început să se apropie de acest sport şi apoi i-a intrat definitiv în sânge. Anul acesta a devenit campioană europeană.

„Primul sport care m-a atras a fost handbalul, însă după câteva şedinţe de haltere am uitat de mingie. Acum haltere este singurul sport pe care îl practic şi singurul care mă atrage", explică Andrieş.

Elena vrea să participe la Olimpiada din 2012, de la Londra. „Sper să mă calific. Este foarte important pentru mine. Nu doresc doar să particip, ci mi-am propus să urc pe podium. Spe să obţin măcar locul doi. Ar fi o mare realizare pentru mine", ne-a mărturisit Elena Andrieş. Tânăra mai spune că speră să aibă o carieră care să-i permită participarea la două-trei ediţii ale jocurilor olimpice.

În cantonamente, 365 de zile pe an

Chiar dacă ridicarea halterelor a devenit ocupaţia sa de bază, şi îşi petrece cea mai mare parte a timpului în sala de antrenament, Elena nu uită că este tânără şi că are nevoie şi de distracţie. „Îmi place să ridic la sală greutăţi şi să mă atrenez aşa cum trebuie, însă când sunt la şcoală mă ocup de asta, când sunt la o plimbare prin oraş mă gândesc să mă recrez. E bine să compensezi efortul şi odihnă şi cu recreere", spune Elena.

În ciuda spuselor ei, sortiva îşi petrece în cantonament, 365 de zile pe an, după cum precizează antrenorul Costel Dimofte. „Când aud fotbaliştii că sunt supăraţi că stau o zi sau două în cantonament, nu îmi vine să cred. Sunt multe sporturi în care se stă în cantanoment un an întreg, iar Elena Andrieş este un astfel de exemplu", explică Costel Dimofte.

Întrebări şi răspunsuri

Cine te-a ajutat în carieră?

Tânăra campiona europeană spune că ajutorul pe care l-a primit în carieră se datorează în primul rând familiei şi antrenorul Mihai Nicolae şi Costel Dimofte. „Familia m-a sprijinit foarte mult. La început părinţii mei au fost puţin circumspecţi în legătura cu acest sport, care este unul masculin prin excelenţă, dar cu timpul s-au obişnuit. Şi antrenorii au fost foarte importanţi pentru că au avut răbadare cu mine ţi m-au sprijinit".

Colegii de şcoală cum reacţionează la reuşitele tale ?
Mă felicită şi mă susţin. Pentru că sunt elevă la Liceul cu Program Sportiv, mai toţi colegii au contact cu sportul de performanţă şi la rândul lor se pregătesc pentru concursuri şi medalii.

Ce-i place?
Îmi place foarte mult să ies la plimbare în weekenduri, să uit de toate problemele în timpul unei astfel de ieşiri. Plimbările mă liniştesc şi mă relaxează. Îmi place tot ce mă ajută de să uit pentru câteva ore de competiţie. Să mă duc cu prietenii undeva, la o plimbare, la un suc, orice. Îmi place să-mi ţin cunoscuţii aproape.

Ce nu-i place?
Nu-mi plac scandalurile, oamenii ceartăreţi, cei care vorbesc pe un ton ridicat. Nu-mi place nici zgomotul străzii. În generaş nu-mi plac certurile de niciun fel. Nu suport oamenii care nu sunt disciplinaţi, care nu ştiu să arate respect atunci când este cazul. Nu-mi place oamenii care vorbesc mai mult decât muncesc.