Galaţi: Cumpărarea unei maşini este un calvar

Galaţi: Cumpărarea unei maşini este un calvar

Cumpărarea sau vânzarea unui autovehicul reprezintă o adevărată curse cu obstacole pentru cetăţeanul de rând. Dacă, de exemplu, ai rămas fără loc de muncă şi eşti nevoit să-ţi vinzi maşina sau dacă doreşti să-ţi achiziţionezi una la mâna a doua, mai ieftină, birocraţia te fugăreşte în cel puţin opt locuri

În general, cam o dată sau de două ori pe an, suntem nevoiţi să stăm la cozi pentru plata impozitelor pentru autovehicule.  Lucrurile se complică în momentul în care vrem să vindem sau o maşină, deoarece ne lovim de un aparat birocratic stufos. Acesta ne pune la încercare nervii şi ne consumă mult timp şi mulţi bani.

Atunci când avem de vandut sau de cumpărat o maşină, timp de câteva zile (pe care neapărat trebuie să le avem libere !) ne săturăm auzind obsedanta expresie: „Completaţi dumneavoastră aceste formulare”.

În plus, vânzarea maşinii te „uşurează” de câteva sute de lei, reprezentând zeci de taxe, impozite, chitanţe, declaraţii şi nu în ultimul rând, din nou taxe. În acest mod, te pedepseşte statul pentru că ai îndrăznit să vinzi sau să cumperi un mijloc de deplasare.

Spre spitalul de nebuni, în opt paşi

Pentru a ajunge să-ţi înstrăinezi maşina, trebuie să urmezi opt paşi, care te plimbă, în ordine, la un birou de întocmit acte auto, pentru actul de vânzare-cumpărare, la Registrul Auto Român, pentru obţinerea unui certificat de autenticitate,  la un service autorizat (în cazul cumpărătorului, pentru a avea certitudinea că autovehiculul nu are probleme tehnice),  la o firmă de intermedieri auto, pentru procurarea şi completarea fişei de înmatriculare, la Direcţia de Taxe şi Impozite, pentru obţinerea certificatului fiscal al vânzătorului.

Ei şi după atâta alergătură, vânzătorul şi cumpărătorul se iau frumos de braţ şi se duc să depună un dosar de impunere la Primărie, care are ca finalitate o ştampilă pe fişa de înmatriculare. Urmează încă un drum, la CEC, pentru alte două taxe, plătite numai de cumpărător.

Cu toptanul de acte ştampilate, vânzătorul şi cumpărătorul se duc la Poliţie, pentru ultima rundă de birocraţie, înscrierea maşinii. E limpede că nu poţi dobândi sau înstrăina o maşină fără a avea o răbdare de fier, ceva bani şi măcar tei zile libere.

Şi cum la noi nu există ghişeul sau instituţia de la care pleci în maximum cinci minute cu problema rezolvată, mai puneţi la  socoteala descurajantă, cozile, funcţionarii plictisiţi  şi circulaţia greoaie de pe străzile aglomerate.

Pentru că, nu-i aşa, n-ar fi fost româneşte să fie toate ghişeele şi instituţiile în acelaşi loc.