Corneliu Antoniu: Poezia înseamnă sacrificiu total

Corneliu Antoniu crede că logos-ul este calea de salvare a unei naţiuni

Este preşedinte al Filialei Uniunii Scriitorilor Galaţi-Brăila şi fondator al revistei literare Antares şi al Ordinului Internaţional al Cavalerilor Danubieni Literatura şi, în special poezia, a fost preocuparea esenţială a vieţii sale. A fost fermecat de poezie încă de mic copil, la vârsta de 12 ani scriind primele versuri. A cochetat o vreme şi cu scenariile de film. Două dintre ele au fost citite chiar de marele regizor Liviu C

La 21 de ani, s-a reîntors la poezie şi i-a rămas fidel. Primul volum de poezii i-a fost publicat în 1975, „Caietele debutanţilor”, iar în 1996, a publicat primul roman „Adio AKAP-BLANK”. A mai publicat volumele de versuri „Ascunsa ninsoare”, 1978; „Supunerile”, 1982; „Fluturele de diamant”, 1990; „Amintirile  din Pădurile de Miconia”, 1990.  

Pe 27 octombrie 1996, a înfiinţat Filiala Uniunii Scriitorilor Galaţi –Brăila. A fondat revista literară „Antares”, precum şi „Ordinul Internaţional a Cavalerilor danubieni” (1997). Ordinul  este acordat în semn de recunoaştere a valorii de excepţie a operelor scriitorilor români şi străini, care trăiesc de-a lungul Dunării.

rede cu tărie că logos-ul este calea de salvare a unei naţiuni, iar dacă nu ar fi făcut poezie, ar fi făcut tot poezie. „Să ştiţi că nu eu am ales. Aşa a trebuit să fie. Nu sunt însă atât de orgolios încât să cred că m-ar fi ales poezia”, spune Corneliu Antoniu.

Cu deplină sinceritate spune despre sine că este un nesăbuit, un pripit în relaţiile cu oamenii, chiar crud în anumite afirmaţii, fără a avea şcoala menajării adversarului. „Dacă regret ceva este că nu am pus întotdeauna preţ pe calităţile cu care am fost înzestrat. Am mers mai mult pe intuiţie, decât pe o judecată necesară”, a adăugat Corneliu Antoniu.

Versul său preferat rămâne cel din „Odă în Metru Antic” : „Nu credeam să-nvăţ a muri vreodată!”. „Deşi nu am fost la şcoala asta a învăţării morţii, totuşi, am absolvit-o şi am acceptat-o. Am învăţat-o încă din perioada când eram îmbarcat pe vapor, bolnav de inimă, cu riscul de a muri pe ocean sau atunci când m-am aflat într-o mare singurătate”, ne-a mărturisit poetul.  

Poezia este ca dragostea de Dumnezeu

Se teme să nu creeze rebuturi, să nu facă un material de proastă calitate care să ajungă la coşul de gunoi. „Sunt un om care încearcă să facă lucrurile cât se poate de bine. Fiecare lucru care îl fac prost îmi produce o durere materială, mă trânteşte la pat. Lumea fuge de poezie pentru că este aducătoare de mari tristeţi. Poezia înseamnă moarte, sacrificiu total, catharsis. Poezia este avidă, este ca dragostea de Dumnezeu. Ori o iubeşti total, ori nu o iubeşti deloc”.  

Nu  crede în generaţii

Este de părere că un scriitor la 80 de ani, dacă este autentic, este la fel ca unul la 20 de ani. „Cred că treaba asta cu generaţiile, este o găselniţă. Nu cred decât în valoarea scriitorului, nu în vârsta pe care o are. Cred în maturitatea lui artistică, nu în maturitatea lui trecătoare”, mărturiseşte poetul.

Întrebări şi răspunsuri:

Mai sunt tinerii preocupaţi de poezie?

„ Foarte puţini. Se face foarte multă politică în jurul acestui subiect şi multă diversiune culturală. Trăim într-o perioadă în care economia este pe primul plan, iar cele spirtuale rămân cumva pe locul doi sau trei. Nu ştiu cât de firesc sau nefiresc este acest lucru. Este clar că tinerii se îndreaptă din ce mai puţin către actul de creaţie în sine”.

Există viaţă culturală în Galaţi?

„Galaţiul este un oraş pentru care viaţa culturală înseamnă un singur lucru: teatre şi Centrul Cultural „Dunărea de Jos”. În ceea ce priveşte literatura şi poezia, oficialii oraşului sunt total dezinteresaţi. Se preferă să se înfinţeze noi structuri culturale falimentare, decât să fie sprijinite cele vechi, care şi-au demonstrat rostul” .

Ce-i place: Îmi plac lectura şi călătoriile, lucrurile vii şi veşnic curgătoare. Îmi place lupta şi, în general, luptătorii. Am călătorit în Singapore, America, Australia. Am iubit întotdeauna femeile frumoase Ăsta a fost şi ghinionul meu, că nu am avut mereu parte de ele.

Ce nu-i place :  Nu-mi place minciuna, ipocrizia, suficienţa, omul urât şi veninos. Detestă lipsa de loialitate şi lipsa de solidaritate. Nu sunt un tip care stă şi putrezeşte. Ceea mai mare tristeţe este că fata mea este departe şi că mă simt abandonat de destin. Este o romanţă.

Profil

Născut: 31 octombrie, 1940, Craiova
Studii: Şcoala Tehnică de Construcţii hidrotehnice, Arad
Ocupaţie: scriitor
Familie: necăsătorit, un copil