Contraamiralul Traian Anderson este ultimul războinic de pe submarinul Delfinul

Traian Anderson

A făcut parte din ultimul echipaj al submarinului Delfinul , în ultima zi de război. A servit ţara ca ofiţer activ de marină militară 42 de ani şi a fost ambarcat 12 ani şi patru luni, dintre care patru ani pe submarine.

Încă de la o vârstă fragedă, Traian Anderson a participat la luptele duse de marina militară, începând mai întâi ca marinar pe distrugătorul „Mărăşeşti” şi continuând pe alte nave pe parcursul războiului.

În perioada 1942-1943, absolvă Şcoala militară postliceală din Germania,  specializându-se în tehnică submarină şi motoare cu ardere internă. După ce a venit din Germania, tânărul Anderson a fost îmbarcat pe diverse nave de război.

La început pe nave de suprafaţă - pe distrugătorul Regina Maria şi pe Măreşti - iar după ce a fost avansat  a trecut pe submarine. În perioada septembrie-octombrie 1943, în timpul războiului, a făcut parte din echipajul distrugătorului „Regina Maria” şi a luat parte cu această navă la misiunile de luptă pe Marea Neagră.

A făcut parte din echipajul legendarului submarin Delfinul, ca şef mecanic. „Cel mai activ submarin, pe timpul celui de-al doilea război mondial, a fost Delfinul. A avut o mulţime de misiuni împotriva ruşilor, fiind la acea vreme cel mai de temut submarin”, povesteşte contraamiralul Anderson.
În război a trecut prin momente dificile, dar tinereţea i-a dat putere să meargă mai departe. A avut misiuni de luptă în Crimeea, în Marea Neagră, Bosfor.

„Emoţiile erau fireşti, dar ne mâna în luptă o dragoste nebună pentru ţară. Nu simţeam când intram sub apă sau când ne bombardau ruşii. O fisură dacă se făcea în submarin nu mai ieşeam de acolo”, povesteşte cu mândrie contraamiralul Anderson. 

A înfiinţat Unitatea Militară 020 66

În perioada 1967-1970, a fost lector şef şi şef de catedră de motoare la Şcoala de Maiştri de Marină  Constanţa. Apoi, s-a mutat la Galaţi, unde a înfiinţat unitatea militară  020 66.  Zece ani consecutiv a fost comandantul acestei unităţi, până în octombrie 1980, când a ieşit la pensie.

Pentru atitudinea sa ireproşabilă din timpul războiului, a fost avansat prin decret prezidenţial la gradul de contraamiral cu două stele. Din 1980 este membru fondator al Asociaţiei Naţionale a Veteranilor de Război, filiala Galaţi, iar din 1995 preşedinte. 

Securiştii l-au numit chiabur

Tatăl său a fost mecanic agricol şi a avut o maşină de tors lână, fapt ce i-a pricinuit probleme şi era cât pe ce să fie scos din armată de securişti. 

„Deşi nu aveam pământ, după moartea tatălui, regimul comunist a numit-o pe mama chiabur. Cu mare greutate am reuşit să scap şi să nu fiu dat afară din armată.  M-a ajutat un secretar al regiunii de partid, un muncitor ceferist care se numea Moraru. I-a dat telefon primarului din comună şi i-au spus «Ei bine, aveţi şi voi un ofiţer bun de marină şi pe ăsta vreţi să-l daţi afară? Mâine să-l treceţi de la chiabur la mijlocaş»,  povesteşte contraamiralul.

Întrebări şi Răspunsuri

Care este cel mai dicil moment trăit în război?

„Îmi aduc aminte de un eveniment petrecut pe distrugătorul Regina Maria, în toamna anului  1943. Abia ce venisem din Crimeea cu un convoi de nave încărcate cu material de război şi am şi primit ordin să plecăm la Bosfor. Am luat două nave din comerţ din portul de la Bosfor şi le-am adus cu material de război spre Constanţa.

La întoarcere am fost atacaţi de aviaţie şi de submarinele sovietice. La un moment dat, eram pe punte şi ni s-a spus că un submarin sovietic a lansat o torpilă către noi. Am avut noroc că a trecut la zece metri. Dacă ne lovea, acolo rămâneam cu toţii. Mereu când mi-aduc aminte de această întâmplare îmi dau lacrimile şi mă cuprinde un fior”.

Ce-i place : Îmi place să fiu înconjurat de oamenii dragi sufletului meu, copii şi nepoţi. Bucuriile copiilor  le împărtăşesc şi mă îmbărbătează, aşa cum necazurile lor mă întristează.  De asemenea, îmi iubesc ţara. Din păcate, simţul patriotic  s-a pierdut foarte mult.

Ce nu-i place: Nu-mi place singurătatea. Consider că este cea mai gravă boală din lume. Eu am fost un om foarte sociabil, dar m-am izolat după moartea soţiei. M-a părăsit în urmă cu zece ani. De atunci viaţa mea s-a schimbat. Nu îmi place egoismul şi invidia nejustificată a unor oameni.

 Profil:

Născut: 20 ianuarie 1922, Galaţi
Studii: Şcoala de ofiţeri a Marinei Militare
Meserie:  ofiţer armata marină
Familie: doi copii