Ioana Gheorghiu - contabila care a găsit ecuaţia picturii
0
A început să picteze la 40 de ani, iar până acum a realizat peste 80 de lucrări, dar confecţionează şi medalioane pe piatră naturală.
De mic copil obişnuia să „mâzgălească" orice prindea în mână. Ioana nu a putut să urmeze o şcoală de artă chiar dacă şi-ar fi dorit. Părinţii ei aveau de crescut şapte copii şi nu aveau banii necesari pentru a-i ţine pe toţi în şcoală.
S-a apucat serios de pictură pe la 40 de ani. Până atunci a pictat doar ocazional, iar singura atingere serioasă cu arta era locul de muncă: Inspectoratul pentru Cultură. Unde nu muncea cu pensula, ci cu calculatorul, fiind contabil.
Prima expoziţie, apoi premiile
Prima expoziţie nu a reuşit să o facă decât după ce a ieşit la pensie. Dar succesul a venit imediat. A expus la Centrul Cultural cu nu mai puţin de 45 de lucrări. Foarte repede au venit şi premiile.
În 2001 a luat premiul II la Salonul Internaţional de Pictură Naivă de la Bucureşti. La Galaţi a câştigat tot premiul II trei ani consecutiv (2006, 2007 şi 2008). Până acum a pictat circa 80 de lucrări, dar nu se va opri aici.
Pentru că în România artiştii se zbat în anonimat, Ioana a început să confecţioneze ornamente artizanale întrucât acestea se vând foarte bine.
„Picturile nu se dau cum mi-aş dori, chiar dacă nu costă mult", ne spune cu tristeţe pictoriţa. Aşa a început să confecţioneze măşti pe nuci şi pe paie, dar şi medalioane pe piatră naturală pictate în ulei.
La târgurile de profil se vând foarte bine. Ioana are chiar o poveste amuzantă legată de aceste obiecte. „Aveam mai multe obiecte artizanale, iar preţul la bucată era de 40 de lei. Au venit nişte străini şi le-au cumpărat pe toate. Dacă ştiam că sunt atât de interesaţi, le puneam preţul de 40 de euro", glumeşte Ioana.
Ioana ne-a povestit că singura şansă a artiştilor de a mai scoate un bănuţ sunt târgurile meşterilor populari.Pictorii plătesc taxe de 25 de lei pentru fiecare tablou iar cei mai mulţi renunţă la expoziţii pentru că nu au de unde să plătească aceşti bani.
„Arta nu este apreciată"
„Dacă picturile mele s-ar fi vândut, nu m-aş mai fi apucat de confecţionat ornamente artizanale. Din păcate, arta nu este apreciată", ne declară cu tristeţe pictoriţa.
Ioana trăieşte drama oricărui pictor din ziua de azi. Îşi procură din resurse proprii pensulele, uleiurile şi vopselele, iar satisfacţiile nu sunt deocamdată decât sufleteşti.
În viitorul apropiat situaţia se va schimba, speră artista. Meşterii populari şi ceilalţi artişti gălăţeni, printre care se va număra şi Ioana, intenţionează să se reunească într-o asociaţie de profil, care le va promova lucrările în ţară şi străinătate.
Ce vă place?
Ţin foarte mult la loialitate. Apreciez cinstea şi îmi plac persoanele care se ţin de cuvânt. Cu alte cuvinte, dacă promit ceva, să şi facă. Îmi plac persoanele care îşi exercită profesia cu pasiune şi cu răspundere. Eu într-o perioadă mi-am lăsat treburile casei iar serviciul era pe primul plan.
Ce nu vă place?
Oamenii care mint, care se eschivează şi nu îşi asumă răspunderea pentru ceea ce fac. Îmi displace profund grandomania.Am avut situaţii în care diverse persoane se lăudau că au soţi sau rude pe nu ştiu unde.
Întrebări şi răspunsuri
Cum aţi trecut de la contabilitate la pictură naivă?
Am început să pictez după 1990. Doream să fac ceva deosebit. Mă plictisisem de cifre. Am început să realizez pictură florală. În 1996 am şi avut o expoziţie cu pictură florală la Grădina Botanică. Ulterior, mi-am definitivat stilul şi m-am axat pe pictură naivă.
Există vreo legătură între vechea profesie şi pictură?
Da şi nu. Trebuie să ştii exact cum să-ţi fixezi imaginea din minte pe pânză. Este o problemă de precizie. Pictura naivă este ceva necultivat, ceva ce îţi îmbunătăţeşti prin exerciţiu. Nu m-am încumetat să pictez mai devreme pentru că îmi era jenă.
Se încarcă comentariile...
