Constantin Cristian a scris peste 10.000 de epigrame

A publicat prima poezie la 17 ani ani, apoi s-a „convertit” la epigramă. A intrat în vizorul Securităţii după ce una dintre epigramele lui a fost citită la „Europa liberă”

Constantin Cristian este un nume consacrat în lumea culturală din Galaţi. După ce a cochetat în tinereţe cu poezia, fiind un cititor frecvent prin cenacluri, a întrat în fascinanta lume a epigramei.
În 1980 a participat la primul concurs, care se desfăşura la Brăila.

A înfiinţat „Moftul Galaţilor”

 „Era unul dintre primele concursuri naţionale de epigramă ale vremilor. Participau concurenţi de mare renume, precum Navara, Trifu, Ghiţescu, Clenciu, Stropcea  şi alţii. Aveam mari emoţii. Am obţinut marele premiu cu epitaful: «Întâia oară-m lunga-i viaţă/ Îşi calcă–un vechi canon acum/ Când i-a ieşit un popă-n faţă/ Şi nu s-a mai întors din drum...»”, îşi aminteşte epigramistul.

A lucrat la numeroase publicaţii locale, din ţară şi din străinătate, precum România literară, Urzica, Perpetuum comic, Revista mea din Israel, Pagini Dunărene, Porto Franco , Epigrama, Analele Brăilei.

A publicat în peste 40 de volume colective şi antologii, mai ales în suplimentul umoristic  „Buzunar”, unde a avut peste 5.000 de epigrame, cronici rimate şi poezii.

Este considerat unul dintre deschizătorii de pârghii în epigrama gălăţeană. A editat, în 1990, revista umoristică «Moftul Galaţilor» . Din păcate, din lipsă de resurse materiale, revista a avut viaţă scurtă.

De-alungul timpului a fost răsplătit cu peste 40 de distincţii la diferite concursuri şi festivaluri literare desfăşurate în toată ţara. A fost prieten bun cu regretatul poet basarabean Grigore Vieru, Nicolae Oancea, Giuseppe Navara şi Alexandru Clenciu.

A intrat şi în vizorul Securităţii. „Eram redactor şef adjunct la «Urzica» şi am avut o cronică rimată cu lipsurile din Galaţi. A fost dată la Europa liberă. Vă daţi seama că nu convenea tovarăşului să audă astfel de lucruri”, spune epigramistul gălăţean.

A mai avut câteva  emoţii şi după publicarea catrenului: „Apropo de o veche fabulă”:  „«Tâlcul s-a schimbat niţel/ Azi nepoţii au cătare/ dar viţelu-i tot viţel/ Chiar şi dacă bou-i mare....» . După aceea am avut probleme cu Securitatea. M-au chemat de multe ori, dar nu m-am dus”, a spus gălăţeanul.

«În Carmace şi Năvod»

Ultima carte lansată a fost în decembrie 2009-  «În Carmace şi Năvod», chiar în ziua când a împlinit respectabila vârstă de 74 de ani.
„Constantin Cristian posedă un scris neastâmpărat, mereu prins în realitatea imediată, curajos, tupeist, chiar, de multe ori neîndurător cu subiecţii...Fiindcă şi acul epigramei ne face bine”, îl caracterizează colegul său, epigramistul Dan Plăeşu. 

Întrebări şi răspunsuri:

Există epigramă fără  umor ?

Categoric da. Deşi nu pare, eu sunt un om foarte serios. Toţi umoriştii sunt, în general, foarte serioşi. Eu m-am păzit să fac epigrama doar de dragul de a scrie ceva. Epigrama este un catren foarte serios, pentru cine scrie cu răspundere. Un exemplu de epigramist foarte apreciat în zilele noastre este Mircea Quintus.

Mai este la modă epigrama?

Da. Epigrama nu se demodează niciodată. Chiar şi tinerii sunt interesaţi de ea. De pildă, la Galaţi, funcţionează de ani buni Asociaţia Umoriştilor „Verva”. În prima miercuri din lună, ne întâlnim la mansarda Centrului Cultural de Jos. Vin în jur de 30 de persoane.

Ce-i place: 

Pe lângă epigramă, mai am ca ca pasiuni lectura şi sportul. Îmi place, de asemnea, distracţia, omul bun şi natura. Iubesc animale, în special pisicile şi câinii. Cea mai mare pasiune a mea este pescuitul.

Ce nu-i place:

Nu-mi place sub nicio formă politica. Nu mi-a plăcut niciodată. Nu-mi place minciuna, făţărnicia şi ipocrizia. De asemenea, nu-mi place zgomotul.

Profil:
Născut. 13 februarie 1935, Galaţi 
Studii. Şcoala tehnică „Dimitrie Marinescu”, Bucureşti
Ocupaţie. tipograf
Familie. căsătorit, trei copii