PORTRET: Comisarul Dorel Cotos a plecat la serviciu în comunism şi s-a întors în capitalism

Dorel Cotos

Poliţistul de frontieră declară că în cariera sa perioada cea mai solicitantă a în timpul Revoluţiei şi consideră că înlăturarea regimului comunist le-a redat demnitatea militarilor

În 1988, la 25 de ani, proaspăt absolvent al Şcolii de ofiţeri s-a trezit repartizat la sute de kilometri de Bucovina natală, în postul de comandant de subunitate la Pichetul de grăniceri Gura Prut, izolat, lipsit de facilităţile minimei civilizaţii. Nici chiar apă potabilă nu avea.

În plus, mezinul familiei Cotos se confrunta şi cu o altă situaţie inedită pentru el, aceea de a avea 26 de oameni în subordine.

„Pichetul avea în componenţa sa, la acea vreme, pe lângă comandant, un subofiţer şi aproximativ 25 de militari în termen cu misiunea de a păzi şi apăra frontiera de stat a României pe o lungime de aproximativ 15 kilometri pe malul Prutului, precum şi paza şi apărarea celor două poduri care asigurau legătura dintre România şi Moldova, U.R.S.S. la acea vreme", îşi aminteşte Cotos.

Pe graniţă la Revoluţie

Niciun manual nu te pregăteşte cu adevărat pentru evenimente deosebite, precum cele din iarna anului 1989.

"Îmi amintesc că, pe data de 17 decembrie 1989, spre seară s-a dat alarma si am ajuns la subunitate. Nu ştiam exact ce se petrece, dar era o atmosferă foarte apăsătoare. Am încercat să obţin informaţii despre ceea ce se întâmpla, dar nimeni nu îndrăznea să spună ceva. Eram dotaţi cu armament si muniţie de război şi aşteptam ordine", povesteşte comisarul Cotos.

Confuzia s-a risipit încet, încet, odată cu răspândirea veştilor despre Timişoara, şi apoi despre începerea revoltei şi la Bucureşti.
„Cu trecea timpului , am aflat ce se întampla cu adevărat în ţară, la Timişoara la Bucureşti şi în celelalte oraşe, mi-am dat seama că regimul comunist va lua sfârşit, dar nu ştiam în ce fel", a adăugat Dorel Cotos.

Timp de şase zile, militarii din pichet s-au aflat în dispozitiv de luptă, încordaţi. Mai mult, activitatea obişnuită nu a fost întreruptă, iar relaţile cu grănicerii vecini a fost normală, încărcate doar de o curiozitate firească.
Pentru civili, a urmat o perioadă de incertitudini şi de sărbătoare a eliberării, dar militarii au avut o situaţie diferită.

"Cu familia mea am reuşit să iau legătura cu greu, abia după sărbătorile de iarnă. După Revoluţie, a urmat o perioadă tulbure, fapt care a necesitat prezenţa în subunităţi a ofiţerilor. Aşa se face că am părăsit pentru prima dată cazarma după aproximativ două luni. Când am plecat la lucru era comunism, iar când m-am întors acasa era capitalism", a spus el.

A lăsat Bucovina pentru Galaţi

Imediat după absolvirea şcolii de ofiţeri, a renunţat la liniştea patriarhală a Bucovinei natale pentru aglomeratul şi zgomotosul Galaţi, de fapt pentru apărarea graniţei estice. „M-am născut într-o aşezare pitorească din Bucovina, cu obiceiuri şi tradiţii de secole de care nu mi-a fost deloc uşor să mă despart, mai ales că provin dintr-o familie numeroasă şi unită".

Totuşi şi pe meleaguri gălăţene şi-a rostuit o familie frumoasă în mijlocul căreia se simte împlinit.
„În cele din urmă, m-am şi căsătorit la Galaţi, iar soţia mea mi-a dăruit două fete minunate, care îmi luminează zilele", a mai spus comisarul Cotos.

Întrebări şi răspunsuri

Cum percepeţi diferenţele dintre cele două sisteme sub care aţi servit: cel comunist şi cel capitalist?

Consider că Revoluţia şi implicit noul sistem a adus militarilor şi mai apoi funcţionarilor publici cu statut special unul dintre cele mai de seamă drepturi, dreptul la libera exprimare, la sindicalism şi le-a redat demnitatea.

De ce aţi preferat să rămâneţi în cadrul Armatei după 1989 ?

Ca român de la munte, sunt statornic. Mi-am dorit această carieră militară, m-am pregătit pentru ea şi m-am simţit împlinit urmând-o.

Ce-i place
În timpul liber, merg la munte şi îmi place să schiez. Mă bucur mereu de duminicile petrecute cu familia şi am două partenere redutabile la şah, fetele mele. În general, apreciez oamenii de cuvânt.

Ce nu-i place
Niciodată nu am putut "înghiţi" oamenii meschini şi oportunişti, lipsiţi de valoare. Nu-mi place minciuna, ipocrizia şi mai ales dorinţa, pregnantă în ultimii 20 de ani în societatea noastră, de a parveni rapid, oricum şi cu orice mijloace. Ca să parafrazez un celebru profesor este sindromul MUR-adică mult, uşor şi repede. Nu-mi plac pastele făinoase (consecinţă a meniurilor monotone din şcoala militară).

PROFIL

Născut: 25 ianuarie 1963, com.Straja, jud. Suceava
Studii: Academia de Poliţie „Al. I. Cuza"
Familie: Căsătorit, două fete