Artiştii puşcăriei, care au făcut replici din carton ale unor biserici celebre, mărturisesc: "N-am călcat niciodată într-o biserică"
0
A fost realizată în aproape o lună de trei deţinuţi de la secţia de maximă siguranţă. Cei trei au făcut şi o replică perfectă în miniatură a Bisericii Fortificate Precista, precum şi macheta unui sat nemţesc.
Doi deţinuţi de la secţia de maximă siguranţă din Penitenciarul Galaţi s-au apucat - mai mult într-o doară, apoi cu o pasiune de care nu se credeau în stare - să construiască machete la scară ale unor monumente şi clădiri.
Prima lor operă: o replică în miniatură a Catedralei Episcopale Sfântul Nicolae.Migăloasa operaţiune a durat aproape o lună.
„Nu mai făcusem niciodată aşa ceva, nu ştiu ce mi-a venit. Mai mult, sunt gălăţean şi n-am intrat niciodată în Catedrală. Fostul şef al penitenciarului a avut încredere în mine şi mi-a dat pe mână instrumentele necesare să lucrez. Ce-a ieşit... vedeţi şi dumneavoastră", spune Ciprian Enache, care a intrat la puşcărie la 20 de ani şi va ieşi la 40.
Biserica din radiografii
Cei doi au folosit pentru construirea acestui edificiu carton din coperţile de la registre, radiografii şterse cu clor şi foarte mult aracet.
"Am folosit fotografii aduse de coordonatorii secţiei educative din cadrul Penitenciarului. Acestea prezentau biserica din toate unghiurile, astfel încât să respectăm toate detaliile", spune celălalt "arhitect", Valentin Velea.
„Artiştii" au muncit pe rupte timp de aproape o lună la Catedrala în miniatură. De dimineaţa până seara, în zilele în care cadrele care se ocupau cu supravegherea erau la serviciu.
"De multe ori ne rugam să treacă mai repede week-end-ul, ca să revină agenţii la serviciu şi să avem şi noi activitate", mai spune Ciprian Enache.
Mulţumirea a fost şi mai mare pentru cei doi când a venit la ei chiar episcopul Dunării de Jos, Casian Crăciun, care le-a apreciat opera de artă.
Spre sfârşitul lucrării, lor li s-a alăturat un nou ajutor, care nu a prins însă decât finisajele Catedralei din carton. Acesta a contribuit însă din plin la cea de-a doua lucrare: Biserica Fortificată Precista, un simbol al oraşului care dăinuie pe Faleza Superioară a Dunării încă din anul 1647.
„La acestă lucrare am muncit peste patru luni de zile, pentru că este mult mai dificilă. Ne-am chinuit foarte mult să respectăm detaliile, am reuşit chiar să păstrăm culoarea originală, cu cărămidă rasă şi aracet", spune Ciprian Enache.
Grupul lucrează acum la un mini-orăşel, cu iz de burg german.
„Doamna psiholog ne-a adus o revistă şi ne-a rugat să facem o căsuţă. De la acea casă, a ieşit un mini-cartier", spune Valentin Velea.
Nu vor să ia acasă lucrările
Mai au de lucru la ea cam două săptămâni, dar la final va arăta ca-n vise: cu râu printre case, cu gara şi tunel, cu poduri şi fântâni arteziene.
Cât priveşte viitorul, nimeni nu ştie ce le va rezerva celor trei. Niciunul dintre ei nu crede că va mai avea astfel de îndeletniciri când va părăsi penitenciarul, decât doar, pentru uz propriu.
De asemenea, niciunul nu vrea să ia acasă vreo lucrare făcută în penitenciar, semn că, în ciuda succesului, vor să uite repede viaţa din puşcărie.
Provocarea maximă: Voroneţul
Pentru că munca de până acum le-a fost apreciată, cei trei deţinuţi vor să mai facă o lucrare, poate cea mai grea dintre toate: Mănăstirea Voronţ. Vor să facă toate detaliile, la scară.Nu se pot plânge că nu au suficient timp la dispoziţie.
În plus faţă de asta, cei din din serviciul educativ au de gând să le propună artiştilor de după gratii să facă tot felul de obiecte mici, care să fie expuse apoi pe holurile închisorii.
Este vorba despre colaje cu poze, mesaje de la deţinuţi şi chiar măşti. Coordonatorii celor trei spun că astfel de activităţi se înscriu în programe speciale de terapie ocupaţională.
Se încarcă comentariile...
