Galaţi:Fănica Bocăneală, gospodina care-ţi umblă la motor

Galaţi:Fănica Bocăneală, gospodina care-ţi umblă la motor

Doamna şi-a ales o meserie mai puţin obişnuită pentru sexul frumos-mecanic auto. Înaintea  orelor de program Tanti Fănica îşi găseşte timp să gătească şi să deretice prin casă

Într-un atelier auto din Galaţi, aproape de spitalul judeţean, o femeie nu mai înaltă de un metru şi cincizeci de centimetri se luptă cu motoarele maşinilor de toate mărcile şi culorile.

Autoturismele  trebuie reparate cât mai repede, bine şi, mai ales la preţ de criză. Este singura femeie din atelier, dar are o calitate ce impune respect angajaţilor săi: este patroana!

Fără şcoală, dar cu îndemnare

Tanti Fănica nu stă prea mult  pe gânduri când o întrebi de ce s-a apucat de o meseria de mecanic. Spune că este născută pentru asta, deşi nu a studiat în şcoală această profesie.

 „E o meserie murdară, dar nu mi se pare că este o meserie grea pentru o femeie. Dacă eşti responsabil şi dornic de muncă, nu contează dacă eşti bărbat sau femeie”.

 Îşi aminteşte cum a ajuns în atelier cu zâmbetul pe buze, spunând că a lăsat în urmă statutul de angajat pentru cel de patron.

„Am muncit mai bine de 16 ani în comerţ. Am fost vânzătoare la magazin alimentar, la un bar, dar sincer să spun nu îmi plăcea. Am lăsat tot în în urmă şi m-am apucat de umblat prin motoare. Meseria am învăţat-o de la soţul meu, care este şi acum coleg de atelier cu mine”, povesteşte tanti Fănica.

Repară orice

Nu contează ce conduci. Fie că este este vorba de limuzine, jeep-uri sau de simple Dacii, vechi de 20 de ani, Tanti Fănica nu se dă în lături de la nimic.

 „Motorul de Dacie pot să spun că îl visez. Am reparat şi Mercedesuri şi Peugeoturi, acum am un BMW, la care trebuie să-i umblu în motor. Tot maşină e, orice ar scrie pe firmă”, spune ea.

Ce a învăţat de la soţul său, le predă „ucenicilor”, care vin să fure meserie.

„Îi învăţ, că aşa e bine. Dar doar cine vrea să muncească învaţă. Am avut băieţi care au plecat şi după două-trei zile. De pildă a fost unul care a stat într-o iarnă trei zile, după care a fugit de aici spunând că e greu să munceşti în frig. Eu ce să mai spun?!”

Clienţi rău-platnici

După cum spune femeia, nu toţi cei care au venit să le repare maşinile au fost de bună-credinţă. Au fost câţiva, printre care chiar oameni cu uniforme, care au plecat să-ţi testeze maşinile după ce au fost reparate şi nu s-au mai întors în service.

„N-ai ce să le faci. Eu nu mă supăr, pentru că oricum se întorc înapoi. Cei care revin, plătesc spăşiţi şi ce aveau din urmă”, povesteşte ea zâmbind.

Gospodină de modă veche

Deşi cea în cea mai mare parte a zilei stă şi meştereşte de zor în atelier, alături de soţul său şi de ceilalţi angajaţi, tanti Fănica nu îşi uită nici îndatoririle casnice.

Cum seara nu prea are timp, ea se trezeşte la primele ore ale dimineţii pentru a spăla rufele, pentru a deretica prin casă, pentru a fi gospodină într-un cuvânt.

„Mă trezesc pe la trei-patru dimineaţa şi spăl la mână.Nu mi-am cumpărat nici până în ziua de azi maşină de spălat, pentru că nu am încredere în aşa ceva. Nu vreau să fac o muncă de două ori şi, dacă nu aş fi mulţumită de cum spală maşina nu vreau să mă apuc să muncesc din nou. Am dimineţi în care umplu două balcoane de rufe şi fac două feluri de mâncare”, spune ea.


Întrebări şi răspunsuri

Când aţi avut ultimul concediu?

Ultimul concediu  l-am avut în urmă cu doi ani l-am petrecut   la pescuit, la Chilia Veche, în Deltă. De  câte ori pot, mă duc împreună cu soţul meu la pescuit. E lucrul care mă relaxează cel mai tare. Încercăm să mergem în fiecare duminică, dar din păcate nu se poate, fie din cauza vremii, fie din cauza altor îndatoriri. 

Mai aveţi şi alte surprize?

După cum am spus nu mă feresc de muncă. De pildă fac şi zidărie, vopsesc, tencuiesc. Nu cred că vreun fel de muncă este pentru bărbaţi sau pentru femei. Ştiu că fac o treabă bună. De pildă, la service au venit clienţi din Spania. Auziseră că este o femeie care lucrează bine şi au venit.

Ce îi place

Îmi plac foarte mult căţeii. Aici, pe lângă service avem aciuaţi vreo şapte. Dar ăştia sunt învăţaţi cu traiul bun. Mă duc în fiecare zi şi le cumpăr bobiţe şi foarte rar le dăm ce rămâne de la masa noastră, cum ar fi nişte ciorbă.

Ce nu-i place

Nu-mi place înşelăciunea, ura şi minciuna. Dacă poţi să faci un lucru bun, trebuie să-l faci cu sufletul deschis, nu trebuie să te lauzi

PROFIL
NĂSCUTĂ-1 martie 1958
EDUCAŢIE-A absolvit un curs postliceal de vânzătoare
FAMILIE-Căsătorită, un copil