Biblioteca Galaţiului, salvată de o cheie pierdută de un soldat italian

În 1944, sediul bibliotecii nu a fost aruncat în aer de nazişti pentru că administratorul italian al clădirii uitase cheile acasă. Înainte a fi bibliotecă, imobilul a fost sediul Comisiei Europene a Dunării, care a jucat un rol important în economia continentului.

Puţină lume ştie, dar clădirea în care funcţionează acum Biblioteca „V.A. Urechia", pe strada Mihai Bravu, are o istorie aparte, marcată de drame distrugeri şi salvări miraculoase.

Punct cheie al economiei europene

Până la începerea celui de-al Doilea Război Mondial, clădirea, construită în anul 1896, a fost sediul Comisiei Europene a Dunării. Instituţie care reglementa şi controla toate schimburile comerciale din zona fluviului.

„Mărturiile vremii atestă că dezvoltarea economică a Galaţiului ţine în primul rând de clădirea de pe strada Mihai Bravu. În Primul război mondial, clădirea a fost demolată din temelii de o baterie de artilerie germană. Artileria fusese plasată pe una din crestele din Munţii Măcinului, şi avea ordine să lovească neîncetat imobilul ce adăpostea Comisia Dunării", ne-a spus istoricul gălăţean Ion Caşu, care se află printre puţinii care ştiu în amănunt povestea clădirii.

După terminarea primului război mondial, clădirea a fost reconstruită de autorităţile locale, însă i-a fost dată o nouă arhitectură. Dacă până atunci avea un singur nivel, ulterior i-a fost adăugat încă un etaj. Până la izbucnirea celui de-al Doilea război mondial , clădirea îşi recăpătase strălucirea şi importanţa economică în viaţa oraşului şi a Dunării.

În 1941, clădirea a fost ocupată de armata germană. Aici era amenajat un post de comandă de unde se coordonau operaţiunile din zona Dunării.
„Ofensiva sovietică pe frontul de est îi făcea pe nemţi ca, în iulie-august '44, să se retragă. Prin ordinele venite de la Berlin, s-a cerut ofiţerilor germani să distrugă tot în urma lor. Astfel s-a luat hotărârea ca această clădire de pe Mihai Bravu să fie aruncată în aer", ne-a povestit Ion Caşu.

Şi totuşi, a scăpat

Din fericire, nemţii nu au reuşit să-şi pună planul în aplicare.

„Un detaşament motorizat trebuia să dinamiteze clădirea. Când au ajuns la clădire, administratorul imobilul, italianul Carlo Cappelaro, şi-a dat seama că şi-a uitat cheile acasă, iar germanii nu au putut intra să dinamiteze clădirea. Din fericire, nu au avut nici timp să înconjoare actuala bibliotecă cu dinamită, pentru că au fost zăriţi de o patrulă a armatei ruse şi puşi pe fugă", a continuat istoricul.