Galaţi: Andra Lucia Andrei - a descifrat vioara odată cu alfabetul
0
De când cântă la vioară, abia dacă îşi mai găseşte timp pentru o “bârfă” ca-ntre fete. În schimb este mulţumită că are vitrina plină de premii
În cazul adolescentei, se potriveşte de minune zicala “Aşchia nu sare departe de trunchi!”.
Andra a ales vioara când avea doar şapte ani. În momentul în care a făcut cunoştinţă cu acest instrument, toţi membrii familiei ei erau implicaţi în viaţa culturală: tatăl lucra la Teatrul Muzical, mama făcea balet iar sora ei mai mare cânta la pian.
“Când am pus prima dată mâna pe o vioară am perceput-o ca pe ceva ciudat, rece. Nu mi-a plăcut! Dar tatăl meu mi-a scris pe portativ notele unui colind. Le-am învăţat, am mers cu acest colind pe la rude şi vecini şi am scos bani. Ei, de atunci a început să-mi placă vioara”, povesteşte violonista.
A intrat la Liceul de Arte Dimitrie Cuclin în clasa întâi şi a aprofundat noţiunile de vioară. A mers încă din primul an de şcoală la un concurs mare – Miniatura Romantică – pe care l-a şi câştigat. De atunci a participat la multe concursuri şi festivaluri, naţionale şi internaţionale.
Premiile au curs ca notele pe portativ
Prima manifestare muzicală la care a participat tânăra violonistă a fost Festivalul “Mozzartini”, din Italia, în 2001. A primit doar diplomă de participare pentru că nu a fost un concurs.
Din 2003 până în 2008 a participat în fiecare an la Olimpiada Naţională de Interpretare Instrumentală. Pentru zona Moldova, a ocupat în fiecare an locul I şi a mers mai departe, în faza naţională pentru toate regiunile ţării. Anul trecut a obţinut chiar premiul al doilea la această fază.
A obţinut premiul I în 2005 şi premiul al III-lea în 2008 la Concursul Naţional de Interpretare „George Georgescu”, de la Tulcea. A participat ca invitat de două ori la Festivalul „George Enescu”, o dată în 2005, iar a doua oară în 2007. A avut diverse colaborări cu Teatrul Muzical „Nae Leonard” şi cu Filarmonica din Botoşani, iar acum se pregăteşte să se implice într-un proiect grandios la Ateneul Român, care va reuni toate tinerele speranţe ale muzicii clasice.
Duce dorul întâlnirilor cu prietenii
Când nu cântă la vioară, Andra citeşte.Ultima carte pe care a citit-o este romanul “Mâine, în bătălie, să te gândeşti la mine”, de Javier Marias. Spune că i-a plăcut chiar dacă la început părea plictisitoare. De altceva nu prea mai are timp.
“Dacă ies la plimbare cu fetele, o fac o dată pe lună şi stau doar jumătate de oră cu ele. E drept, e cam puţin, dar atunci speculăm momentul şi bârfim”, povesteşte Andra.
Întrebări şi răspunsuri
Cum reacţionează vecinii când începi să studiezi?
Aş putea spune că sunt obişnuiţi cu repetiţiile surorii mele care, în urmă cu ceva timp, exersa şi ea la pian. În plus, sunetele de la vioară au o rezonanţă mai scăzută decât cele de la pian. Sunt oameni şi înţeleg situaţia, mă acceptă!
Crezi că muzica mai poate fi o meserie?
Păi, nu prea. Muzica o faci de plăcere. O să mă gândesc la un alt domeniu pentru a-mi putea câştiga existenţa. Pe de altă parte, nu-i exclus să încerc să câştig ceva bani şi de pe urma artei. Dar grosul trebuie să vină din practicarea altei meserii. Nu ştiu încă spre ce domeniu mă voi orienta.
Ce-i place?
Îmi place să privesc, să simt natura şi s-o aud. Asta în special pentru a mă relaxa. Atunci când există şi muzică, meniul este complet. Muzica este din punctul meu de vedere un remediu şi o evadare din viaţa de zi cu zi. Îmi mai place şi psihologia.
Ce nu-i place?
Lipsa bunului simţ al oamenilor. Îi simt imediat pe cei care-mi trădează aşteptările şi îi exclud imediat din cercul de prieteni. De asemenea, nu-i suport pe oamenii care se prezintă cu o mască, încercând săpară altceva decât ceea ce sunt în realitate.
Profil
Născută 11.10.1993, Galaţi
Studii: elevă la Liceul de Arte “Dimitrie Cuclin”
Familie: necasătorită
Se încarcă comentariile...
