PORTRET: Andra Cătălina Manea, actriţă de la cinci ani

Mai nou, şi-a făcut o trupă de street-dance cu care vrea să facă show la Cupa liceelor care se va desfăşura în acest week-end la Casa de Cultură a Studenţilor

Cătălina a făcut cunoştinţă prima dată cu scena în anul 1993. „Pe atunci, statusul meu era de făt, mama fiind însărcinată cu mine în luna a patra. Piesa se numea «Doctor cu de-a sila», o adaptare după «Doctor fără voie», de Moliere", povesteşte tânăra actriţă.

Imediat după ce s-a născut, Cătălina „s-a mutat" în teatru, mai exact în Teatrul Naţional „Vasile Alecsandri" din Iaşi, unde părinţii ei repetau zi-lumină. Bunicul ei era regizor la Teatrul Naţional din Iaşi şi nu scăpa niciun prilej să-şi ia nepoata la plimbare prin teatru.
Avea doar cinci ani când o trupă din Rusia, venită în turneu în Iaşi, a ales-o să joace o scenă din spectacol alături de actori cu state vechi în teatru.

„Corespundeam fizic şi atunci s-a produs inevitabilul", spune în glumă fata. Un an mai târziu, a venit în turneu la Iaşi baletul „Igor Moiseev" pe care l-a văzut şi a rămas fascinată. De atunci, teatrul şi coregrafia au fost pentru Cătălina un fel de „Alfa şi Omega".

„Chiriţa în provincie", „Apus de soare", „Timon din Atena" sau „A douăsprezecea noapte" sunt doar câteva din spectacolele în care Cătălina a jucat până la vârsta şcolară.

După un transfer, de la Liceul de Artă „Octav Băncilă" din Iaşi, la secţia Coregrafie a Liceului de Artă „Dimitrie Cuclin" din Galaţi, Cătălina a început să-şi pună mari speranţe în ceea ce priveşte viitorul pe care îl vedea dedicat coregrafiei.

„Dar nu a fost să fie aşa. În clasa a VIII-a, una dintre puţinele clase de balet ale liceului s-a desfiinţat. Atunci am întrerupt şi anii de pian, instrument pe care l-am studiat trei ani. Îmi venea greu să cred că totul avea să se termine aici", spune Cătălina.

Deoarece nu a vrut ca tot ceea ce construise în anii precedenţi să se risipească, tânăra artistă s-a reprofilat devenind elevă la clasa de teatru (a X-a D) a liceului gălăţean. Lipsindu-i enorm dansul pe care după cum spune, îl are în sânge, s-a gândit să înfiinţeze o trupă de street-dance.

„Trupa se numeşte Knock Down şi va concura, reprezentând Liceul de Artă, la Cupa liceelor la street-dance. Indiferent de ce rezultat vor obţine la acest concurs, trupa va participa şi la alte concursuri şi spectacole. Sper doar ca acest proiect să răzbească, pentru că este oarecum dificil să lucrezi cu oameni de care depinzi şi ce e cel mai rău e că, în dans, nu se poate de unul singur", a mai spus Cătălina.

Pentru viitor, Cătălina îşi doreşte foarte mult să urmeze cursurile Facultăţii de coregrafie din cadrul Universităţii Naţionale de Artă Teatrală şi Cinematografie sau, de ce nu, Hyperion, la actorie.

Ce-i place:

Îmi place tot ceea ce ţine de scenă. Teatru, dans, muzică. E plăcut să faci oamenii să zâmbească şi să îi înveţi din nou să se bucure de aceste lucruri mărunte, de care unii au uitat de mult din cauza stresului.

Ce nu-i place:

Mă scoate din sărite neseriozitatea. Cei care promit ceva şi care, în momentul în care ai nevoie de ei, te uită complet. Şi pe lângă asta, nu suport promovarea non-valorilor din ţara asta. Aşa-zişii „artişti" care apar peste noapte.

Întrebări şi răspunsuri:

1. Cum trebuie să fie artistul modern ideal?

În primul rând, trebuie să fie un artist complet. Pe lângă asta, să fie el însuşi, pur şi simplu. Să fie creativ şi să iasă în evidenţă prin originalitate, să aiba mereu idei noi. Niciodată nu trebuie să intervină banalul.

2. Ce-ai alege între teatru şi film?

Este greu. Din câte am observat eu până acum, în România, ceea ce înseamnă film este egal cu telenovelă. Bani se câştigă, însă nu e film şi nici actorie! Aşa că aş prefera să aleg teatrul pentru a putea vedea de fiecare dată publicul mulţumit de spectacolul în care am jucat.

Profil:
Data şi locul naşterii: 25 noiembrie 1993, Iaşi.
Studii: Elevă a Liceului de Artă "Dimitrie Cuclin" Galaţi, secţia: Actorie.
Starea civilă: Necăsătorită.