Galaţi: Alina Tecuţă Gherasim: Alergătoarea de cursă lungă
0
Este una dintre cele mai experimentate, dar şi valoroase atlete ale României. Dublă medaliată la campionatele mondiale universitare. A obţinut zeci de medalii la olimpiade, crosuri şi maratoane
Alina a început să practice atletismul de la 14 ani, cu ocazia unui cros şcolar, unde a obţinut locul doi. Fostul său profesor de educaţie fizică şi mai târziu antrenorul, Ionel Tămăşanu, a văzut că are calităţi native şi a început să o pregătească pentru competiţiile naţionale.
„De mic copil am fost o fire energică şi plină de viaţă. Visam să devin medic veterinar deoarece iubesc mult animalele. Întâmplarea a făcut să devin sportivă”, ne-a mărturisit Alina.
Peste 70.000 de km alergaţi
Prin multă muncă şi, desigur, voinţă, a început să facă şi performanţă. A alergat în zeci de concursuri sportive, atât în ţară, cât şi în străinătate. În total, are o medie de 6.000 de kilometri pe an, iar adunaţi ar fi 70-80.000 de kilometri. Este dublă medaliată la Campionatele Mondiale Universitare - argint (1993 – SUA) şi bronz (1996 – Japonia).
Dublă campioană mondială la semimaraton cu echipa României - în 1997 şi 2000; locul I la Maratonul Parisului, în 1996; două participări, cu bune rezultate la Campionatul Mondial de Ekiden - 1994, în Grecia şi 1998, în Brazilia. Şi lista poate continua. Ultimul maraton alergat a fost în 2007, la Campionatul Mondial de la Tokio.
Până în anul 1998 s-a antrenat cu profesorul Tămăşanu şi cu soţul ei, Dragoş, fost baschetbalist, în prezent antrenor la Liceul Sportiv. „Cu el am făcut cantonamente foarte lungi şi grele. La antrenamente merge mereu cu mine, însă cu maşina”, povesteşte cu zâmbetul pe buze atleta.
Pe lângă sport, Alina mai are o pasiune: călătoriile. A vizitat planeta în lung şi-n lat. „Am fost în Brazilia, Mexic, SUA, China, Tunisia, Maroc, Japonia. M-am plimbat pe Zidul Chinezesc, Champs-Élysées, am văzut Cascada Niagara. Locuri pe care nu aş fi putut să le văd dacă nu aş fi practicat acest sport”, consideră sportiva.
Are o familie împlinită
De câţiva ani, Alina a pus sportul pe locul doi şi s-a ocupat de familie. “Am un soţ iubitor şi înţelegător, un băieţel de şase ani foarte talentat şi o fetiţă de nouă luni pe care ne-am dorit-o foarte mult. Pot să spun că am o familie împlinită şi fericită”, spune atleta.
În prezent încearcă să-şi revină după naştere şi se antrenează pentru următorul maraton din primăvară, de la Paris.
“Îmi
doresc foarte mult să-mi revin şi să mai pot alerga. Depinde însă de cum mă voi simţi. Zilnic, alerg între 10 şi 16 kilometri, dar când sunt în formă pot alerga şi 30 de kilometri. Mă duc la ieşirea din Galaţi şi alerg până la Cuca”
, spune Alina.
Întrebări şi răspunsuri:
Care e cea mai preţioasă medalie obţinută?
“Maratonul de la Paris, din 1996. A fost cel care m-a lansat şi mi-a făcut un nume. La Paris, am stabilit şi cea mai bună performanţă din carieră 2h 28:17. Important este şi maratonul de la jocurile olimpice de la Sidney, din 2000, chiar dacă nu am obţinut o clasare foarte bună”.
Ce concursuri au fost mai dificile?
“Cele pe care nu le-am terminat. Este cel de la Atena, de la campionatele mondiale din 1997 şi cel de la Budapesta, din 1998. M-am simţit foarte rău, chiar am ajuns la salvare”.
Ce-i place: „Iubesc mult animalele. Am un câine şi patru pisici. Îmi mai place Japonia, este ţara care m-a fermecat. Nu se compară cu nimic altceva. Ador să mânânc multe dulciuri, nu asimilez pentru că deja s-a modificat metabolismul”.
Ce nu-i place: „Îmi displace atitudinea unor oameni care mă huiduiesc pe stradă în timp ce alerg. Gălăţenii nu sunt educaţi să alerge şi nici măcar nu suportă să-i vadă pe alţii alergând. Sunt oameni care chiar mă agresează. Nu îmi plac câinii comunitari, pentru că mă atacă şi ei”.
Se încarcă comentariile...
