Galaţi: Lică Dănilă - Actorul pe picioroange

Este unul dintre cei mai îndrăgiţi actori gălăţeni şi a debutat pe scena Dramaticului  purtând şapca lui Ştefan Bănică senior 

Lică Dănilă a pătruns în fascinanta lume a teatrului încă de copil, din clasa a patra. Consideră că a ajuns să facă teatru pentru că a suferit de la o vârstă fragedă de o boală de care lumea s-a vindecat : lectura.

„Am citit tot ce mi-a căzut în mână. Îmi amintesc că în biblioteca din comună nu exista decât un volum din „Amintiri din copilărie”, unul cu poeziile lui Eminescu şi unul de Coşbuc, în rest era doar literatură rusă”, povesteşte actorul.

Şapca lui Bănică i-a purtat noroc

Piesa cu care a debutat a fost „Nota 0 la Purtare”, în anul 1966.  Atunci a jucat rolul personajului negativ - Mişu Felecan.
„Am rămas cutremurat când am văzut că pe şapca pe care o purtam era inscripţionat numele lui Ştefan Bănică senior”, îşi aminteşte emoţionat actorul.

În 1968 a participat la Festivalul I. L. Caragiale, unde a jucat într-o baladă scrisă de poetul Dominic Stanca.

„Mi s-a atribuit rolul principal  în piesă. Într-o noapte am învăţat textul şi astfel am ajuns în finala pe ţară. Din juriu făcea parte şi Costache Antoniu, marele cetăţean turmentat din „Scrisoarea Pierdută” la lui Caragiale. Judeţul Galaţi a luat la acest Festival 28 de medalii de aur”, povesteşte cu mândrie Lică Dănilă. 

Fascinat de maestrul Mihai Mihail

Actorul care l-a marcat pe adolescentul Lică Dănilă a fost Mihai Mihail.
„Era pentru mine un sfânt. Veneam la toate spectacolele lui, indiferent că se rulau de cinci ori. Nici nu aveam curaj să îl privesc. Admiraţia faţă de dânsul ajungea până la spaimă”, mărturiseşte cu emoţie în glas actorul .

După Revoluţie, a susţinut un concurs la Teatrul Dramatic „Fani Tardini”. Pe scena teatrului gălăţean a jucat în nenumărate piese, recitaluri de poezie, alături de mari actori precum Mihai Mihail, Mitică Iancu, Eugen Popescu Cosmin sau Gheorghe V. Gheorghe. Doi ani la rând a mers în Franţa, la Avignon, cu spectacolul „Imnus”. Trupa din care a făcut parte a primit premiul criticilor de presă.

Povestea picioroangelor

Istoria picioroangelor a prins viaţă  tot în teatru.
„Am urcat pe ele pentru prima dată pe holul teatrului, ţinându-mă de pereţi. Încet-încet am izbutit să merg, iar a doua zi am jucat în piesa „D-ale Carnavalului”. Şi acum, la vârsta de 61 de ani, merg la fel de bine”, spune cu mândrie actorul. 

Ca orice oameni obişnuiţi şi artiştii au trăiri, bucurii şi regrete. Cel mai mare regret este acela că nu are ocazia să urce pe scenă mai des. „Un actor care nu joacă un an moare în sine. Se arde şi se consumă”, afirmă Lică Dănilă.

Întrebări şi răspunsuri:

Cum este viaţa de zi cu zi a unui  actor ?

"În aparenţe, este o viaţă normală. Facem cumpărături , ne plătim taxele , mâncăm, dormim, petrecem. Noi cei care călcăm pe scândura asta blestemată,  extragem în fiecare moment al vieţii câte ceva care se adună undeva în suflet şi care ne poate folosi oricând".

Cum este privit actul cultură în zilele noastre ?

"Este privit puţin la modul întâmplător. Mă refer, desigur, la cei care decid. Publicul spectactor cred că are nevoie de cultură şi cred că s-a întors mai mult spre artă. Cultura lucrează cu oameni şi pentru oameni. Ea nu are alt scop".

Ce îi place: 

"Îmi place viaţa. Ador să ofer daruri. Păcat că nu am posibilitatea. Bucuria mea este să trăiesc printre oameni. Nu poţi iubi ceva mai mult decât omul. Îmi mai place să citesc foarte mult în staţiile de autobuz. Memorez foarte uşor, pentru că mă rup de tot ce este în jur".

Ce nu îi place: 

"Îmi displace impostura şi urâtul din om. Mă întreb de ce scoatem la iveală ce e mai urât în noi?  Mă omoară nedreptatea.  Nu suport minciuna, ranchiuna, falsitatea şi  oamenii care nu sunt ei înşişi".

Profil:
Data naşterii: 14 iunie 1948
Studii: Şcoala Postliceală de Proiectanţi şi Construcţii de Maşini
Familie: Căsătorit, nu are copii