Performanţa extraordinară a româncei ajunse să predea literatură americană în SUA. „Pentru mine, a scrie în româneşte reprezintă un semn de credinţă“

Lucia Cherciu (45 de ani), absolventă a Facultăţii de Limbi şi Literaturi Străine din Bucureşti, este, de mai bine de 17 ani, profesoară la State University of New York/Dutchess din Poughkeepsie, unde predă cursuri de literatură americană şi creaţie literară.

Lucia Cherciu s-a născut în urmă cu 45 de ani într-un sat superb de munte din Vrancea, la Păuleşti, localitate de care este foarte legată şi pe care o vizitează aproape în fiecare an, atunci când vine în vacanţă acasă.

De 17 ani este profesor universitar la State University of New York/Dutchess din Poughkeepsie, unde predă cursuri de literatură americană şi creaţie literară, după ce în anul 2000 a obţinut doctoratul în critică şi teorie literară la Indiana University of Pennsylvania.

Cu toate acestea, se consideră un produs al şcolii româneşti. „Am avut noroc de profesori foarte buni şi vreau să-i menţionez aici pe Cristina Mazilu, cu care am rămas prietenă pe viaţă, dar şi profesori legendari precum Gheorghe Zaharia, Mircea Dinutz, profesorii Chiper, de matematică şi filosofie, Doina Cîmpeanu, de franceză. Nişte oameni excepţionali“, spune Lucia Cherciu.

ELEVA LUI CĂRTĂRESCU

Mărturiseşte că în liceu a fost olimpică la limba română şi pentru acest lucru îi poartă un deosebit respect profesorului Gheorghe Zaharia, care mai mulţi ani la rând a organizat tabere de pregătire la Balvanyos, în judeţul Covasna, perioadă a adolescenţei de care îşi aduce aminte cu mare plăcere.

„Se vorbeşte de Şcoala de la Păltiniş, a lui Liiceanu, dar cred că erau multe locuri în ţară cu profesori ca Gheorghe Zaharia. Era exigent, nu mi-a dat niciodată nota 10, deşi eram foarte bună, dar avea metoda predării. Era o perioadă în care nu se găseau cărţi, dar noi aveam camerele mereu pline cu volume şi ni le împrumutam între colegi. Nu ştiu astăzi dacă se mai întâmplă aşa“, spune profesoara Cherciu.

Îndrăgostită de limba lui Shakespeare, urmează cursurile Facultăţii de Limbă Engleză din cadrul Universităţii din Bucureşti, unde şi-a obţinut şi masteratul în 1995. Este o altă perioadă a tinereţii sale, plină de acumulări graţie unor profesori precum Mircea Cărtărescu, Simona Popescu, Monica Pilat. „Toată lumea se ducea la toate cursurile. Am stat cinci ani la facultate în Bucureşti şi nu îmi aduc aminte să fi lipsit de la vreo oră. Din contră, mergeam şi la alte cursuri, unde conferenţiau profesori mari. Mă duceam cu drag peste tot“.

CUM A ÎNCEPUT VISUL AMERICAN

Viaţa Luciei Cherciu avea să ia o turnură neaşteptată pentru ea, demnă de un roman, aproape de sfârşitul facultăţii. Avea 21 de ani şi spune că îşi aştepta rândul la examenul de gramatică generativă transformaţională. Susţinuse proba scrisă şi urma examenul oral când s-au apropiat de ea doi bărbaţi, romi, în căutarea unei tinere studente care să lucreze ca translator pentru o pictoriţă din Statele Unite ale Americii. Propunerea i s-a părut tentantă, dar cum nu lipsise până atunci de la niciun examen în studenţie s-a văzut nevoită să amâne proba pentru toamnă întrucât munca ei de interpret a început chiar din momentul în care a venit propunerea.

„M-au lăsat doar să-mi iau un bagaj de acasă şi am plecat cu ei. Timp de trei săptămâni am călătorit în toată ţara, în comunităţile de romi. Pictoriţa era din Colorado şi era interesată de arta romilor. Am mers în cele mai frumoase comunităţi. Oamenii de acolo vorbeau în limba romani, ghidul lor traducea în româneşte, iar eu, la rândul meu, în engleză pentru pictoriţă. A fost o experienţă de viaţă extraordinară, nu am văzut niciodată o parte a României aşa de frumoasă. Excursia a fost organizată pentru pictoriţă, dar eu am simţit-o ca fiind pentru mine. Era în perioada conflictelor interetnice“, ne povesteşte Lucia Cherciu.
 

După trei săptămâni de străbătut ţara, pictoriţa s-a întors în America, dar cele două au ţinut legătura, mai ales că Lucia îşi dorea să aplice la o universitate din SUA. La îndemnul noii sale prietene americance, vrânceanca a aplicat şi la Colorado, iar vestea că a fost admisă a bucurat-o nespus. Timp de un an de zile a fost găzduită de soţii Betty şi Murray Ross.

„Soţul prietenei mele pictoriţe era regizor de teatru şi pentru o perioadă am lucrat şi eu la teatru. Ştiam să cos, făceam costume, eram garderobieră şi îi ajutam pe actori să se schimbe. Nu câştigam prea mulţi bani, dar destul cât să supravieţuiesc, mai ales că eram găzduită gratis. Oamenii aceştia mi-au marcat viaţa şi mi-au spus că sunt părinţii mei americani. M-am legat pe viaţă de ei şi am rămas aproape, ne vizitam mereu. Au fost şi la nunta mea. Din păcate, Murray a murit în această primăvară, dar mă bucur că Betty, în ciuda vârstei, este foarte activă şi pictează în continuare“,  spune Lucia Cherciu.

LUCREAZĂ 19 ORE PE SĂPTĂMÂNĂ

Doctoratul în critică şi teorie literară l-a urmat în Pennsylvania, iar de 17 ani predă la un colegiu universitar de stat. În Statele Unite ale Americii, cele mai multe universităţi sunt private şi taxele pentru un student se ridică până la 60.000 de dolari pe an. La universitatea la care predă Lucia, nivelul taxelor este în jurul valorii de 5.000 de dolari pe an. Spune că acest lucru o avantajează în relaţia cu studenţii pentru că este multă diversitate.

„Populaţia cu care lucrez constă în oameni care nu s-au născut cu moşteniri, ci tot ce au realizat a fost prin forţe proprii. Sunt într-un oraş cu un procentaj foarte mare de studenţi de culoare, săraci, care au bursă, care sunt la prima generaţie de studenţi din familia lor.  În America, cam de la vârsta de 14 ani tinerii au slujbe în sistem part-time, în jur de 20 de ore pe săptămână. Este responsabilitatea de a avea o slujbă pentru a cunoaşte valoarea banului. Astfel, nu ai timp să leneveşti, iar cursurile sunt obligatorii“, ne spune profesoara Cherciu.

La Colegiu, vrânceanca predă mai multe discipline, precum creaţie literară-poezie, curs de introducere în literatura americană, curs de literatură scrisă de femei americane, dar şi un curs de compoziţie, o combinaţie dintre scriere, referate, eseuri şi comunicare în care îi învaţă pe studenţi să folosească sursa în mod critic, fără să plagieze, un curs despre care spune că ar trebui să se predea la fiecare liceu şi facultate din România. Ca profesor universitar, are o normă de 19 ore pe săptămână, din care patru ore sunt dedicate muncii la birou, prin întâlniri cu studenţii, un fel de meditaţii fără bani, în care îşi consiliază şi motivează studenţii. ;

A publicat cinci volume de poezie

Din anul 2009, Lucia Cherciu a scos nu mai puţin de cinci cărţi de poezie, dintre care două în limba engleză, versurile sale apărând în numeroase reviste literare din ţară şi străinătate. Ultimul volum de versuri, ”Lalelele din Paradis” apărut în acest an la Editura Eikon, a fost lansat recent şi se găseşte la Alexandria Librării din Focşani, dar şi la Librăria Mihai Eminescu din Bucureşti.Spune că uneori se teme că îşi va pierde limba natală şi atunci face eforturi să nu ajungă în această situaţie, scriind. 

„Deşi public poezie şi în engleză, când scriu în româneşte savurez splendoarea cuvintelor precum «chihlimbar şi chiparoase». Mai presus de toate, pentru mine a scrie în româneşte reprezintă un semn de credinţă. Un măr altoit este o încununare a două lumi care le respectă deopotrivă“, îşi mărturiseşte poeta dragostea pentru limba română.

A început lucrul la un roman, pe care se gândeşte să-l lanseze anul viitor.

Lucia Cherciu locuieşte împreună cu soţul şi fetiţa ei de cinci ani în Poughkeepsie, aproape de New York, într-o casă care-i aduce aminte de locuinţa de la Păuleşti, cu pridvor, brazi, cireşi, pruni şi flori în curte. Soţul Luciei Cherciu este doctorand în fizică şi este angajatul unei mari companii de computere. „Este foarte pasionat de fotografie. Ştie în româneşte toate numele de bere, dar atât. A venit de două ori în România şi am călătorit la Sibiu, Braşov, în Deltă, la Marea Neagră, peste tot. Este foarte încântat să călătorească“, adaugă Lucia Cherciu.