Cuvântarea unui călugăr din România, la moartea lui Stalin. „Marele Iosif“ era considerat apărătorul păcii

Iosif Visarionovici Stalin

În documentele de arhivă se află discursul citit de stareţul unei mănăstiri la moartea lui Iosif Visarionovici Stalin.

Cel mai odios dictator al lumii, Iosif Visarionovici Stalin, a provocat suferinţe la milioane şi milioane de oameni, pe care i-a exterminat prin politicile de exterminare duse.

Biserica ortodoxă rusă a fost persecutată în perioada 1930-1940, ceea ce a dus la dispariţia ei aproape completă. Multe biserici au fost demolate şi zeci de mii de preoţi, călugări şi călugăriţe au murit sau au fost întemniţaţi.

După instaurarea regimului comunist şi în România, acesta şi-a exercitat influenţa şi asupra bisericii române.

Preoţii erau discriminaţi, privaţi de drepturi, iar copiii lor nu aveau acces la învăţământul superior. Cu toate acestea, deceniile de îndoctrinare şi-au spus cuvântu,l iar oamenii au învăţat să-l idolatrizeze.

Astfel că la moartea dictatorului, pe 5 martie 1953, în ciuda crimelor comise, dictatorul a fost plâns de milioane de români.

Doliu în toată România

Din documentele vremii, reiese că între datele de 6 şi 9 martie, în toată ţara s-au organizat adunări, mitinguri şi manifestări de doliu naţional, la care au participat peste 7 milioane de oameni.

A rămas în istorie ca cea mai mare mobilizare populară din istoria României. Pe data de 8 martie, într-o duminică, lui Stalin i s-a făcut parastas în toate bisericile din ţară.

Arhivele Naţionale Vrancea păstrează o serie de mărturii despre evenimente petrecute atunci. Este cazul şi unei scrisori atribuită unui stareţ de la o mănăstire din Vrancea, care a fost nevoit să ţină o cuvântare în faţa fraţilor săi de la mănăstire în ziua înmormântării lui Stalin. Discursul acestuia este elocvent din acest punct de vedere.

La puţini ani de la acest moment, lăcaşul de cult pe care îl păstorea avea să fie desfiinţat prin Decretul 410, un document legislativ de tristă amintire, adoptat de conducerea Marii Adunări Naţionale, în ziua de 28 octombrie 1959.

“Iubiţi creştini. Astăzi, 9 martie 1953, când natura împrimăvărează şi ar trebui să ne bucurăm, toţi oamenii muncii de pe acest pământ poarta doliu şi azi au zi tristă pentru faptul că la ora aceasta marele Iosif Visarionovici Stalin îşi dă trupul mormântului. Marele Iosif a fost cel care si-a sacrificat viaţa cea de peste 73 de ani tot timpul pentru o viaţă mai bună, pentru toţi oamenii muncii, pentru eliberarea de sub stăpânirea fascistă, pentru apărarea păcii între popoare şi pentru un ajutor ce a înţeles să-l dea şi patriei noastre cu aceleaşi idealuri. Iosif Visarionovici Stalin a fost omul care a înţeles în viaţa lui să păstreze liniştea tuturor, apărând şi ajutând pe cei ce au luptat pentru pace, pentru muncă, prin care celor ce au înţeles rostul acestei vieţi le-a fost sprijinitorul îndeplinirii cuvântului Sfântului Apostol Pavel, cel ce într-o Epistolă a sa a scris: Cel ce nu munceşte să nu mănânce. Marele Iosif a fost omul care a murit cu idealul în gând de a da pace în URSS şi de a vedea în toată lumea o pace, un cuget în muncă, o linişte în toate căminele. Pentru aceasta datori suntem ca şi noi azi, rugându-ne pentru iertarea păcatelor lui să spunem cu toţii Dumnezeu să-l ierte”, a cuvântat stareţul la dispariţia lui Stalin.

Au existat şi curajoşi

În acea perioadă au existat însă şi preoţi care au luat atitudine faţă de politica criminală dusă de Stalin. Este şi cazul părintelui George Militaru, din Giurgiu, care i-a trimis lui Stalin o scrisoare chiar de ziua lui, pe 18 decembrie.

„Îţi scriu de ziua ta, căci ne-am săturat de comunismul vostru şi de laudele şi de minciunile ce ţi se aduc. Noi, românii, te urâm şi pe tine şi pe toţi comuniştii tăi. Ţara noastră n-a cunoscut mai mult jaf ca acum. Ne-aţi sărăcit ţara şi o mulţime de oameni sunt în suferinţă. S-au cheltuit şi se cheltuiesc miliarde de lei pentru propaganda şi sărbătorile voastre păgâneşti”, scria în scrisoarea sa preotul, care ulterior avea să împărtăşească soarta a mii de slujitori ai bisericii care au ajuns în închisorile comuniste.