Cum îşi recuperau bogaţii lumii investiţiile în România acum un veac. Muncitorii erau plătiţi cu jetoane, ca să cumpere marfă de la magazinele fabricii

Jetoanele de „Chiojdeni“ au fost emise de două întreprinderi cu capital german existente la începutul secolului XX în comuna vrânceană Chiojdeni, unde se construia o linie de cale ferată.

Dezvoltarea României de la începutul secolului XX s-a datorat în mare parte capitalului străin, în special cel german, englez, francez, olandez sau belgian, care a finanţat construcţia infrastructurii şi crearea unei industrii competitive.

Iar din acest punct de vedere, cel mai mult a contribuit capitalul german, îndreptat în mare parte  industrie şi exploatarea bogăţiilor solului, dar şi construcţii de căi ferate. Începând cu anul 1902 şi până în preajma Primului Război Mondial, situaţia materială a oamenilor care munceau nu era una deloc roză, în condiţiile în care preţurile alimentelor creştea de la o zi la alta, iar salariile se duceau în jos.

Pe acest fond, în comuna Chiojdeni, din actualul judeţ Vrancea, două societăţi cu capital german care făceau exploataţii forestiere în zonă au emis aşa numitele jetoane de Chiodeni, în fapt nişte fise de metal cu care erau plătiţi muncitorii.

Acestea jetoane aveau însă un statut special, în sensul că puteau fi utilizate doar local, la magazinele întreprinderilor în cauză, fie că vorbim de cantine sau de prăvălii de unde oamenii îşi cumpărau alimentele necesare traiului.

Se spune că la aceste unităţi comerciale preţurile erau mai mari decât în locurile unde nu se foloseau jetoane, acest lucru ducând la concluzia că emiterea fiselor era în avantajul patronilor, care îşi recuperau astfel din banii plătiţi ca salarii. 

“Considerate nu de puţine ori nişte “surori” vitrege ale monedelor, jetoanele au fost, cu unele excepţii, lipsite de atenţia unor studii aprofundate şi cataloage cuprinzătoare. Din păcate, numismaţii profesionişti şi colecţionarii amatori s-au mulţumit doar în a le cataloga prezentându-le caracteristicile dimensionale, inscripţiile şi nu s-au aplecat mai mult asupra studierii lor din punct de vedere al contextului în care au apărut, al emitenţilor, al arealului în care au circulat. Una din cauze poate fi raritatea acestora, dată de zona restrânsă de circulaţie, care putea fi un magazin, o întreprindere, un oraş, dar şi de tirajul mic. Din aceste motive derivă şi numărul redus al colecţionarilor acestor bucăţi de metal, care au substituit într-o vreme monedele. Jetoanele cu inscripţia “Chiojdeni” sunt unele dintre cele mai frumoase şi interesante piese de acest fel emise la noi în primele două decenii ale secolului recent încheiat”, spune colecţionarul Dorel Bălăiţă, în revista Colecţionarul Român.

Exploataţiile forestiere aparţineau fraţilor Siegfrid şi Arthur Rosenberg, care mai aveau afaceri şi la Galaţi, Cernăuţi şi în Koln, dar şi firmei Grimm & Dörffel .

Potrivit colecţionarului, în cazul jetoanelor Rosenberg acestea erau rotunde, din alamă sau cupru şi s-au emis cu valori nominale de 5, 10, 20, 50 şi 100, fără nicio specificaţie.

"Reversul este surprinzator şi spectaculos. Este redat un blazon cu motive vegetale, stema familiei, care în partea de jos are înglobată o stemă ce se aseamănă cu stema oraşului Köln. În partea inferioară a acesteia, de o parte şi de alta a stemei oraşului Köln, este înscris anul 1904. Aceste jetoane au circulat o perioadă destul de scurtă, în jur de 4-5 ani, după anul 1908 fabrica de cherestea de la Chiojdeni fiind preluată de Walter Grimm şi Dorffel", mai arată colecţionarul. 

În perioada 1909-1910 în zonă începe construcţia căii ferate Râmnicu Sărat–Chiojdeni-Motnău, în lungime totală de 67 km, care este atribuită firmei Grimm&Dörffel.

Sicietatea îşi plătea angajaţii cu jetoane de forma octogonală.

"Se cunosc 5 variante cu 5 valori nominale: 5 bani, 10 bani, 20 bani, 50 bani şi 1 leu. Piesele de 5, 10 şi 20 de bani sunt din alamă, cea de 50 bani din zinc nichelat iar jetonul de 1 leu este din zinc. Pe avers, într-un chenar exterior din perle şi linii şi un chenar interior liniar este trecută valoarea nominală", arată colecţionarul Dorel Bălăiţă

Calea ferată pentru Mocăniţa avea o lungime de 67 km şi a fost construită în 1909. În 1917 fabrica este distrusă de bombardamentele germane.Jetoanele Grimm & Dörffel au circulat până în anul 1912, când fabrica de cherestea împreună cu calea ferată este preluată de către Gustav Eichler, proprietar al fabricii de hârtie şi mucava din Piatra Neamţ.

Se mai cunoaşte şi un al treilea tip Al de jetoane ce au circulat în arealul Dumitreşti - Chiojdeni, şi anume jetoanele „Poteceanu”.

Astăzi, jetoanele Chiojdeni sunt răspândite în întreaga lume şi datorită ariei restrânse în care au circulat sunt greu de găsit. J

"Azi, în comunele Dumitreşti şi Chiojdeni există încă multe astfel de jetoane pierdute prin cotloanele gospodăriilor localnicilor sau prin diverse sertare, dar puţini dintre ei ştiu cu adevărat valoarea lor istorică şi numismatică. Numai o cercetare amanunţită poate scoate la iveală frumuseţea lor fascinantă", scrie pe site-ul comunităţii din Dumitreşti.