A înfiinţat o bibliotecă cu 5.000 de volume în casa bătrânească şi a pus-o la dispoziţia întregului sat
0O profesoară dintr-o comună din Vrancea uimeşte pe toată lumea cu altruismul său. S-a pus la dispoziţia copiilor în toate zilele săptămânii.
Are 48 de ani, este profesor de ştiinţe sociale la şcoala din comuna Vidra şi de câţiva ani a iniţiat un proiect inedit în localitatea natală, unde a ales să trăiască cu familia ei. Este vorba despre Doina Stratton, care într-o casă veche, de peste 100 de ani, din satul Şerbeşti, care aparţine părinţilor ei, a amenajat o bibliotecă pe care o pune la dispoziţie în mod gratuit comunităţii din care face parte, mai ales copiilor de aici.
Biblioteca a adunat în timp în rafturi peste 5000 de volume, cărţi ordonate exact ca în orice bibliotecă publică, pe categorii dintre cele mai diverse, respectiv beletristică, cărţi de istorie şi geografie, poveşti. Pentru că în timpul săptămânii toată lumea din familie este ocupată, Doina a ales ca singurele două zile în care nu este la şcoală, sâmbăta şi duminica, să le dedice celor care-i trec pragul casei, pentru a împrumuta cărţi.
„Acest proiect a început de la o dorinţă a unui unchi de-al meu, Simion Ghinea, care a fost publicist la Bucureşti, dar care venea în fiecare vară acasă la noi, la Şerbeşti, de a face ceva în amintirea lui. Înainte de a muri m-a rugat să-i fac o casă memorială şi nu ştiam cum să-i îndeplinesc dorinţa. În această perioadă veneau copiii la noi în curte şi se jucau împreună cu copii mei. Ei vedeau că aveam diferite cărţi şi mă rugau să le împrumut. Şi atunci mi-a venit ideea să fac o bibliotecă în memoria unchiului”, spune Doina Stratton.
Imobilul are trei camere, respectiv biblioteca propriu-zisă, mai există o cameră de lectură amenajată în spaţiul creat în amintirea unchiului, unde copiii se adună în anotimpul friguros şi pictează, fac cursuri de engleză, de dans, şah, dar mai există şi o a treia încăpere care a fost transformată în muzeu şi unde se regăsesc obiectele vechi şi lucruri tradiţionale adunate din tot satul.
La biblioteca multifuncţională a Doinei, totul este pus la dispoziţie în mod gratuit, lucrurile decurgând pe încredere. Adică vine cititorul, împrumută o carte, fără să fie trecut într-o condică specială şi el ştie că trebuie să o restituie într-un timp rezonabil, altfel îşi pierde calitatea de abonat. Iar până în momentul de faţă Doina spune că nu a avut neplăceri din partea consătenilor, ci din contra, şi-a îmbogăţit fondul de carte şi cel muzeal cu ajutorul lor.
“Aici nu se cere un nici un act de identitate pentru cine vrea să împrumute o carte. Cine doreşte vine aici, îşi alege o carte din bibliotecă, îmi spune cum se numeşte, îl cred pe cuvânt. Cred că ar fi bine să dezvoltăm şi partea asta a încrederii în oameni. Acum, în ţara noastră, pentru tot ce faci ţi se cere carte de identitate, CNP-ul, tot. De ce nu ar fi mai uşor să spui mă numesc cutare, locuiesc în localitatea cutare şi atât?”, spune retoric Doina.
Spune că cea mai activă perioadă a bibliotecii de weekend este vara, în vacanţa elevilor, când zeci de copii profită de cadrul minunat oferit gratis pentru socializare şi recreere.
Soţul Doinei, Mike, este englez, dar s-a acomodat foarte bine la ţară şi îi este alături partenerei de viaţă în activitatea pe care o derulează, fiind solicitat deseori de către copii la cursurile de limbă engleză organizate în casa lor. De altfel, Mike a cunoscut-o pe Doina din postura acesteia de voluntară, pe când era implicată într-un proiecte pentru copii la Londra. Cei doi soţi din Şerbeşti şi-au câştigat aprecierea şi respectul întregii comunităţii, fiind consideraţi reprezentanţi culturali ai localităţii.
„Dacă un copil găseşte o carte frumoasă şi o arată celorlalţi nu înseamnă că se bat pe ea, ci îşi aşteaptă rândul săptămâna viitoare să o împrumute celuilalt. Pentru copii este o oază de cultură necesară, binevenită şi care îi pregăteşte pentru tot ce înseamnă cultură în viitor. Aici învaţă să guste frumosul, învaţă să aprecieze literatura, desenul şi în primul rând copiii socializează”, ne spune şi Mihaela Lăţcan, învăţătoare în satul vecin Ireşti, care frecventează des, împreună cu copii, biblioteca Doinei.
Se încarcă comentariile...
