Stiri din Focsani

Părintele de la „Sfinţii Martiri Brâncoveni" a fost alături de militarii brăileni în Bosnia, în teritoriul controlat de musulmani. Îi place Balzac, Antoine de Saint-Exupery şi Hegel.

Părintele Leontin Cristian, capelanul Garnizoanei Brăila, slujeşte la Altarul bisericii „Sfinţii Mucenici Brâncoveni". Face parte din prima generaţie de preoţi militari ai ţării. Soţia părintelui predă religia la Liceul „Edmond Nicolau", fiul e anul II la Teologie, iar fiica studentă la Medicină.

„În '52, tata făcea armata la Sibiu. Căutau, pe atunci, legionari prin păduri. I s-a propus să intre în armată. Trebuia să înveţe lucruri împotriva Bisericii şi a Lui Dumnezeu, aşa că a refuzat. A fost degradat, dar Dumnezeu a rânduit ca fiul său, adică eu, să lucreze în armată, culmea, şi să le vorbească militarilor despre Dumnezeu", ne-a mărturisit părintele.
Preotul capelan a fost binecuvântat de Dumnezeu de mic copil. S-a născut într-o familie de creştini de lângă Panciu, fiind familiarizat cu obiceiurile Bisericii. Încă de atunci şi-a dorit să fie preot sau militar.
„Am dat examen la Seminarul din Buzău, susţinut de părinţi, cu încrederea că-L voi sluji pe Dumnezeu. Imediat după absolvire, am intrat la Teologie, la Bucureşti. Lucrarea de licenţă a fost inedită: Sinodul unionist de la Lyon, din 1274", povesteşte părintele.
Încă din anul IV de facultate, în 1987, Leontin Cristian a fost hirotonit preot la biserica din Măxineni. A slujit ocolo aproape zece ani.
„În timp ce eram la Măxineni, s-a decis redeschiderea vechii mânăstiri. Pe 24 iunie 1990, s-a săvârşit prima Liturghie. Atunci l-am cunoscut pe istoricul Ionel Cândea, actualul director al Muzeului Brăilei", ne-a spus părintele Cristian.

„Jertfa Brâncovenilor a fost pildă"

În 1996, preotul a fost chemat de P.S. Casian să slujească în Armată. A fost unul din cei 23 de preoţi militari români din prima promoţie de capelani. În acelaşi an, a fost sfinţit locul pe care avea să se ridice capela militară cu hramul „Sfinţii Martiri Brâncoveni", din Viziru III.
„Jertfa Brâncovenilor mi-a fost plidă, îndemn şi sprijin pentru ridicarea capelei militare", ne-a mărturisit părintele.
Până să se mute în noul lăcaş, a slujit într-un cort militar. A însoţit militarii brăileni în Bosnia şi a ţinut slujbă în biserica din Zeniţa, în plin teritoriu musulman.
„Pentru ridicarea capelei, ne-au sprijinit atât generalul Eugen Bădălan, cât şi ceilalţi comandanţi ai Garnizoanei Brăila: gen. Nicu Apostu, gen. Alexandru David, gen. Mihai Tofan şi gen. Ioniţă Ariton, actualul comandant. Lăcaşul a fost sfinţit la 31 mai 2007, de către Ierarhul Dunării de Jos, P.S. Casian", a mai spus părintele capelan.

Ce-i place

Îmi place să citesc, în special istorie şi literatură. Am alternat între Balzac, Antoine de Saint-Exupery şi Hegel, cu a lui Istorie a Filosofiei. Mi-ar plăcea să călătoresc. Îmi place să comunic, să le împărtăşesc oamenilor despre Dumnezeu, să ajut.

Ce nu-i place

„Nu-mi place că nu am destul timp liber. Îmi împart timpul între slujirea la care sunt chemat, şantiere permanente şi familie. Pentru mine, noţiunea de timp liber nu există. De luni şi până duminică, 24 de ore din 24, sunt tot timpul ocupat".

Care a fost cel mai emoţionant moment din cariera dvs.?
„De câte ori îmi amintesc, îmi vine să plâng. Era 31 mai 2007, ziua sfinţirii bisericii. Afară, la absidă, când Î. P. S. Casian urca Sfântul Mir pe peretele bisericii, o rază de soare mi-a arătat cum mirul intra în profunzime, în perete. Imaginea a fost copleşitoare".

Ce vă doriţi cel mai mult acum, în calitate de preot şi duhovnic?
„Aş vrea să pot să-mi amintesc mereu, la Sfânta Liturghie, momentul hirotoniei şi al jurământului depus cu acest prilej. Asta mă face să fiu mereu „treaz". Este ca şi cum, la Liturghie, sfinţirea Sfintelor Daruri e un proces continuu, repetabil şi înălţător".

Profil

Născut: 19 ianuarie 1962, Mânăstioara, judeţul Vrancea.
Studii: Institutul Teologic de grad universitar Bucureşti.
Ocupaţie: preot capelan, biserica „Sfinţii Martiri Brâncoveni".
Familie: căsătorit, doi copii studenţi.