Ştefan Neagu este profesorul care a scris zece monografii

Profesorul focşănean de limba română este o enciclopedie ambulantă în materie de istorie dar şi un pasionat scriitor.

La vârsta de 70 de ani, profesorul Ştefan Neagu face parte elita condeierilor vrânceni  pentru care istoria acestor locuri încărcate de legende are puţine secrete.

Calificat ca profesor de limba şi literatura română, dar şi limba franceză „Dodică”, numele sub care este cunoscut apropiaţilor, este mai degrabă un erudit profesor de istorie, care şi-a petrecut ultimele două decenii din viaţă studiind arhivele.

„Bilanţul ultimilor zece ani este concretizat în apariţia a peste zece monografii cuprinzând oameni şi locuri din toată zona Vrancei, inclusiv cea natală, căreia i-am dedicat o atenţie specială, monografia comunei Tulnici fiind cartea mea de căpătâi”, ne spune Ştefan Neagu.

Inspirat de viile Vrancei

Eruditul profesor a scris despre cei 100 de ani de învăţământ viticol de la Odobeşti, despre 50 de ani de existenţă a Liceului de la Vidra, a făcut monografia liceului la care a predat cea mai mare parte a vieţii, Colegiul Economic „Mihail Kogălniceanu”.

A vrut să lase istoriei literare poveştile unor localităţi de care este legat sufleteşte şi astfel a aşternut pe hârtie monografiile comunelor Păuleşti şi Tulnici.

Acum are sub tipar o lucrare fundamentală care prezintă cu date certe viaţa comercială a oraşului Focşani  de la 1546 şi până la 1948, când a avut loc naţionalizarea.

„Pentru cercetarea documentelor am studiat ani de zile arhivele din Focşani, am fost şi la Arhivele Centrale de la Bucureşti, dar şi la arhiva Episcopiei Romanului sau la Biblioteca „Bogdan Petriceicu Hasdeu” de la Chişinău, locuri de unde am obţinut, pe cheltuiala proprie, informaţii preţioase”, spune pasionatul cronicar.

Marcat de lupta anti-comunistă

La ora actuală, Ştefan Neagu lucrează la o carte intitulată „Vrancea eroică-Vrancea Tragică”, în care şi-a propus să surprindă faptele de armă ale locuitorilor acestor ţinuturi. Mărturiseşte că ideea de a scrie cartea s-a născut dintr-o dureroasă amintire a anilor 1950.

„Aveam 11 ani când prin faţa casei părinteşti au trecut nişte militari ducând caii de căpăstru, iar în loc de şei atârnau partizani împuşcaţi că s-au ridicat împotriva regimului comunist”. 

În rest, profesorul Ştefan Neagu se consideră un om de lume, căruia îi place să comunice, să danseze şi să cânte. Acest din urmă talent şi-l cultivă cântând ca tenor, duminică de duminică, în corul Bisericii „Sf. Ioan Botezătorul” din Piaţa Unirii.

Ştefan Neagu spune că trei persoane şi-au pus amprenta asupra definirii sale din punct de vedere al trăsăturilor, şi anume mama sa Aurica, de la care a moştenit bunătatea şi milostenia, tatăl Octavian, de la care a învăţat practica unei vieţi trăite în cumpătare şi bogăţie şi unchiul Simion Boţu, de la care a deprins plăcerea de a-i bucura pe oameni cu spusele sale.