Pugilistul Costică Argint, un Don Juan în ringul de box şi bătăuş abonat la puşcărie

Temutul interlop are un trecut spumos, atât ca fost sportiv cât şi ca lider al clanurilor ţigăneşti din Vrancea. Costică Argint a făcut făcut box de performanţă timp de şase ani.

Costică Argint a câştigat în anul 1974 medalia de bronz la Campionatul Naţional de juniori mari în cadrul categoriei mijlocie.

„Era mai solid decât colegii săi de generaţie şi acesta era atuul său. Lovea bine cu directa de dreapta,dar şi upercutul era o armă de bază a sa. A făcut box timp de aproape şase ani la Focşani. Nu i-au plăcut antrenamentele şi munca asiduă. Putea ajunge mare dacă nu era indolent", ne-a spus Vasile Gârleanu, fost coleg de generaţie cu Costică Argint.

Citiţi aici despre campionii crimei: Sportivi după gratii după ce au făcut abuz de forţă

„Le îmbârliga pe „gâşte" ca un adevărat Don Juan"

Alţi antrenor şi colegi din generaţia sa povestesc despre „iubirile" de câteva ore ale lui Costică Argint pe care acesta le avea în timpul turneelor de box.

„Când nu avea meci se ducea în sală şi le îmbârliga repede pe fetiţele slabe de înger. Cădeau pe spate la cuvintele de dragoste ale lui Costică Argint. Le vrăjea pe loc. Ba să-i strângă bandajele sau să-i aranjeze şortul, centura şi mănuşile. Le aburea că face parte din lotul naţional şi că o să vadă toată luma datorită boxului. În acei ani mergea cu astfel de „fiţe". Să ştiţi că multe i-au căzut pradă", ne-a spus unul dintre colegii săi de generaţie.

După ce s-a lăsat de sport, Costică Argint a continuat să se impună prin forţă, creându-şi o reputaţie de temut în Focşani şi nu numai.

A fost condamnat în România în anul 2002 la trei ani şi şase luni de închisoare pentru săvârşirea infracţiunilor de ultraj, vătămare corporală gravă, violare de domiciliu şi tulburarea liniştii publice. Scandalul în care fusese implicat acesta în 1997 în comuna Găgeşti (Vrancea) s-a soldat cu rănirea gravă a două persoane.

Fugit din România în anul 2000, Costică Argint a ajuns la Roma unde a obţinut în 2006 statutul de refugiat politic.

El a declarat autorităţilor italiene că a fost discriminat în România pe motiv că era ţigan. După 2007, când România devine membru al Uniunii Europene, Argint pierde statutul de azilant. Însă, în ciuda faptului că exista un mandat de arestare european emis pe numele lui, un amendament adus legii italiene limita aplicarea acestuia la infracţiuni comise după anul 2002.

În 10 februarie 2008 a fost arestat la Tivoli sub acuzaţia de şantaj şi tentativă de şantaj. Împreună cu el a fost reţinut şi complicele său, italianul Claudio Guerrieri (36 de ani). Cei doi au şantajat un om de afaceri italian, care se asociase cu Guerrieri în vederea constituirii unei societăţi.

L-a şantajat pe fiul şefului de la Penitenciar

De fiecare dată a fost închis La Focsani sub conducerea aceluiaşi comandant, colonelul Mihai Verbiceanu, a cărui familie nu a scăpat nici ea de furia interlopului.

În urma unui conflict ce a avut loc în 1995 la restaurantul Intim între un nepot de-al său, Petru Dumitrache şi fiul comandatului, Răzvan Verbiceanu, Argint i-a şantajat familia acestuia.

„A fost un conflict la „Intim" între copilul meu care era cu un prieten, Marian Corduneanu (fiul unui militar) şi un nepot de-al lui Costică Argint, de la nişte fete care erau cu fiul meu. Cei din grupul nepotului lui Argint le-au făcut avansuri şi au luat bătaie. Pentru asta Costică a venit şi i-a spus fiului meu să îi aducă din casă diverse bunuri pentru că trebuie să plătească pentru ce s-a întâmplat. La ei, pentru tot ce faci trebuie să plăteşti. Dacă parchezi strâmb trebuie să plăteşti şi tot aşa. Fiul meu speriat i-a dat din casă ba casetofon ba alte lucruri. Au fost diverse presiuni asupra familiei mele. Eu am lipsit atunci că eram la şcoală în Franţa. Nu îi port pică", ne-a mărturisit colonelul Verbiceanu, şeful Penitenciarului Focşani vreme de 26 de ani.

La vremea respectivă circulau zvonuri potrivit cărora Argint voia să se răzbune pentru că nepotul său fusese deposedat de 10.000 de dolari de fiul comandantului însă, într-un final, Costică Argint a fost condamnat la patru ani de închisoare cu suspendare pentru presiunile exercitate asupra familiilor Verbiceanu şi Corduneanu, în casele cărora ar fi dat buzna de mai multe ori.