Portret/Ionel Cel Mare, generalul cu suflet de învăţător

A fost timp de şapte ani învăţător, după care a urmat o strălucită carieră militară în sistemul penitenciar, activitate care i-a adus mari satisfacţii profesionale, după cum povesteşte.

Vrancea timpurilor prezente se poate mândri cu foarte puţini generali autentici, originari de pe aceste meleaguri. Unul dintre ei este Ionel Cel Mare, nume predestinat parcă pentru un conducător, născut cu mai bine de 55 de ani în urmă la Soveja, locul unde s-a zămislit balada Mioriţa.

Educaţia primară a primit-o la şcoala din satul Rucăreni, mai târziu urmând cursurile Liceului Pedagogic din Focşani din dorinţa de a deveni învăţător, deşi mărturiseşte că şi-a dorit încă din copilărie o carieră în domeniul militar.

„A fost o conjunctură nefastă la momentul respectiv, nefiindu-mi acceptat dosarul la Liceul Militar pe care voiam să-l urmez din motive de „origini nesănătoase". Fuseseră greşit informaţi că tata ar fi fost legionar. Acel incident nu a fost prea plăcut pentru mine, dar probabil că mi-a prins bine mai târziu, pentru că am făcut Liceul Pedagogic şi am ajuns în 1975 învăţător la una din Şcoala cu clasele I-IV din Poiana Cristei", povesteşte Ionel Cel Mare.

Are amintiri plăcute despre cei şapte ani pe care i-a petrecut aici, mai ales că pentru şcoală era mare lucru în acei ani să aibă parte, pentru prima dată, de un cadru didactic calificat, până la „domnul învăţător" Cel Mare elevii fiind educaţi doar cu suplinitori.

28 de ani în sistemul penitenciar

În 1982 şansa de a-şi împlini visul din adolescenţă i-a surâs din nou, reuşind să se transfere la Penitenciarul Focşani fără a mai întâmpina de această dată obstacole la „dosar". În luarea acestei decizii a contat şi faptul că în calitatea sa de proaspăt familist, stabilit în Focşani, scăpa de o navetă deloc uşoară la Poiana Cristei, iar angajarea în sistemul penitenciar îi oferea şi o siguranţă materială.

„Am fost angajat mai întâi ca subofiţer, iar în 1985 am urmat şcoala de ofiţeri, arma Penitenciare, fiind repartizat la absolvire tot la Focşani, ca ofiţer. Atunci mi-am început cu adevărat cariera militară. A fost o muncă plăcută, iar datorită seriozităţii de care am dat dovadă am urcat pe scara profesională, ajungând în 1991 şeful biroului de resurse umane şi formare profesională, apoi în 1995 locţiitor pentru logistică al comandantului şi în 1997 comandant plin, funcţie pe care am deţinut-o până în 2008, când am fost promovat ca director general adjunct al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor", precizează Ionel Cel Mare.

În anul 2009 a fost avansat la gradul de general iar pe data de 15 iunie 2010 s-a pensionat. La sfârşitul anului trecut a fost admis în Baroul de Avocaţi Vrancea, peste puţin timp urmând să profeseze ca avocat.

Întrebări şi răspunsuri:

Cum caracterizaţi activitatea dumneavoastră la Penitenciar?

Am o satisfacţie mare când mă gândesc că am reuşit să încheg un colectiv care, la un moment dat, a ajuns în primele trei din sistemul penitenciar, că toţi cei cu care am colaborat au înţeles menirea lor şi nu am avut evenimente deosebite în rândul deţinuţilor.

De ce avocat?

Întotdeauna am considerat că legea trebuie respectată şi oamenii au nevoie să fie apăraţi de abuzurile legii. Este posibil ca în viitoarea mea activitate să ajung să apăr chiar foşti deţinuţi cu care am avut de a face, pe care i-am apărat şi la Penitenciar de abuzuri.

Ce-i place

Îmi plac muzica, sportul, în general fotbalul, handbalul şi tenisul de câmp. Mi-ar place să văd mai mult spirit gospodăresc în rândul tuturor cetăţenilor şi mai ales la cei care sunt puşi să vegheze la bunul mers al lucrurilor.

Ce nu-i place

Nu-mi place când văd că există foarte multă răutate între oameni. Îmi pare rău că societatea este dezbinată şi nu mai este acea coeziune între cetăţeni iar oamenii sunt nepăsători. Nu-mi place lipsa de educaţie a tineretului în general, asta pentru că învăţământul nu-şi mai are rolul acela fundamental de odinioară.

Profil

Născut: 18 septembrie 1955, comuna Soveja, judeţul Vrancea
Studii. Facultatea de Drept - Universitatea Bucureşti
Ocupaţia. Pensionar militar
Familia. Căsătorit, un copil