Portret/ Olimpia Săpunaru: „Teatrul şi scena, un paradis artificial al meu”
0
Iubeşte cuvintele, de care teatrul se foloseşte din plin, scena şi orele petrecute alături de tineri talentaţi, care îşi doresc să descopere tainele artei teatrale.
Olimpia Săpunaru a păşit pentru prima dată pe scenă la vârsta de 20 de ani, regizorul Vasile Onesciuc fiind cel care a iniţiat-o în frumoasa lume a teatrului.
„Prima piesă în care am jucat se numea „Se caută un mincinos", de Dimitri Psatas, în regia lui Vasile Onesciuc, iar rolul meu se numea simplu, anticipând parcă vremurile ce aveau să vină, "Pipiţa". Însă rolul "Logodnica" din "Transfer de personalitate" a lui Dumitru Solomon, în regia lui Mihai Lungeanu, mi-a rămas pe suflet, apăsător şi încă ofertant", mărturiseşte Olimpia.
A urmat cursurile Universităţii Naţionale de Artă Teatrală şi Cinematografică „I.L. Caragiale" din Bucureşti, secţia Păpuşi - Marionete, imediat după absolvire fiind distribuită în piesa „Cu Păcală", rol care i-a oferit bucuria de a-şi revedea colegii de breaslă, alături de care îşi petrecuse mii de ore din viaţă.
Paula Grosu, George Rusu, Adrian Rădulescu, Valentin Cotigă, Mişu Spiridonescu şi Sorin Francu sunt câteva dintre marile nume alături de care Olimpia a urcat pe scenă, cucerind festivaluri din întreaga ţară.
„Teatrul şi scena sunt un fel de paradis artificial al meu. În acest paradis artificial există, de fapt, pitici. Au cufere mici şi acolo dorm. Al meu e închis într-un cufăr de lemn, sculptat manual cu motive autohtone", mărturiseşte Olimpia.
Profesor de actorie
În urmă cu aproximativ 11 ani, Olimpia Săpunaru a început să lucreze cu elevi de liceu.
„Alături de George Rusu am pus în scenă piesa "Doctor fără voie" de Molière, cu elevi ai Liceului Industrial Nr. 2, iar de-a lungul anilor am colaborat cu aproape toate liceele din oraş".
În urmă cu o lună, a pus bazele Atelierului de „Teatru - Păpuşi - Marionete" care se desfăşoară la Casa de Cultură „Leopoldina Bălănuţă".
„Participarea la Atelier e fără limită de vârstă. Astfel, avem şi un părinte curajos, care s-a înscris împreună cu copilul, anticipând oarecum ceea ce avem de gând pe mai departe, fiindcă intenţionăm să-i prindem în "joaca" noastră "de-a teatrul" şi pe părinţii celorlalţi copii sau adolescenţi înscrişi", spune profesoara, care subliniază că noţiunile simple, explicate pe înţelesul tuturor, sunt cheia succesului.
„Utilizăm tehnici simple folosite în arta actorului pentru a consolida harul cu care sunt înzestraţi participanţii la acest atelier, prin exerciţii de formare a deprinderilor şi descoperirea mijloacelor necesare, care să-i conducă spre o bună coordonare între gând şi acţiune", conchide Olimpia Săpunaru.
Întrebări şi răspunsuri
Ce proiecte de viitor aveţi?
Intenţionăm şi deja am pus în aplicare un nou proiect ca să delimităm oarecum activităţile între ele. Este vorba de "Teatrul fără filtru", un proiect în colaborare cu Clubul Vox, care vizează concerte live, spectacole de stand-up comedy şi spectacole de teatru pentru adulţi, cu marionete şi păpuşi.
Ce părere aveţi despre modul în care sunt trataţi şi văzuţi actorii români?
Sunt văzuţi dacă sunt de văzut. De tratat, însă, sunt trataţi ca şi restul de oameni din ţara asta care nu-s politicieni. N-am să repet ceea ce au spus deja mulţi oameni despre asta şi cu mult mai importanţi decât mine, ca şi statut social.
Ce-i place
Că m-am născut, că sunt contemporană cu Matei Vişniec, că am rădăcini integral dacice, că lumea e rotundă şi nu un pătrat. Îmi place în mod deosebit lumina soarelui, minutul (fiindcă e o sumă de poveşti intercalate) mirosul de frunză uscată arsă, toamna şi stabilitatea. De blocul meu stă lipită o biserică de mai bine de 30 de an. M-am obişnuit cu ea şi n-aş vrea să se schimbe asta. E singurul sentiment de stabilitate pe care-l am!
Ce nu-i place
Norocul, care e un tăvălug; uscat, opac, indiferent. Norocul e al chiorului, aşa e de când lumea.
Profil
Născută. 10 octombrie 1973, Focşani
Studii. Universitatea Naţională de Artă Teatrală şi Cinematografică „I.L. Caragiale", Bucureşti
Ocupaţie. profesor de actorie
Pasiuni. Lectura
Se încarcă comentariile...
