Stiri din Focsani

Zapisul datează de la 1546 şi reprezintă un contract privind împroprietărirea unui boier al vremii.

Cel mai de preţ document şi cel mai vechi în acelaşi timp aflat spre păstrare la Arhivele Naţionale - Filiala Vrancea provine din timpul domnitorului Moldovei Petru Rareş, fiul nelegitim al lui Ştefan cel Mare.

Documentul reprezintă în fapt un contract încheiat între Petru Rareş şi un boier pe nume Sinea, mărturia scrisă având la bază împroprietărirea boierului cu „două părţi de selişte pe râul Putna", seliştea fiind denumirea dată în ţările române în acea perioadă locului pe care era aşezat un nou sat.

Potrivit istoricilor de la arhivă, zapisul, păstrat în original, este de o valoare inestimabilă şi datează din data de 26 mai 1546, chiar anul morţii sale, fiind un pergament scris în limba slavă.

Originalitatea documentului este dată de sigiliul domnesc rotund de ceară roşie, lipit de pergament, care s-a păstrat extraordinar de bine vreme de jumătate de mileniu.

„Ştiu că zapisul a fost adus aici în 1952, când s-a înfiinţat instituţia noastră. Nu avem o traducere din limba slavă, dar în index ne apare că documentul a fost tradus prin anii 1960, de o echipă de cercetători de la Institutul de Istorie „Nicolae Iorga" din Bucureşti", ne spune Florin Dîrdală, istoric la Arhivele Vrancea.

Potrivit acestuia, documentul conţine trei părţi.

În prima parte, pe trei rânduri se face descrierea exactă a titulaturii domnitorului, urmată în câteva cuvinte de actul de împroprietărire pe care vrea să-l facă, de obicei astfel de gesturi fiind făcute pentru fapte deosebite de arme şi pentru suprafeţe mari de pământ.

Zapisul se încheie cu un blestem al domnitorului către cei care ar fi avut îndrăzneala să falsifice actul.

„E forma clasică de blestem care apare peste tot în documentele vremii, prin care domnitorul le prezicea o soartă cruntă celor care cutezau să falsifice cuvântul său scris. Era un blestem care nu urmărea consecinţe materiale pentru cel împotriva căruia se îndrepta ocara, ci era invocată divinitatea din ceruri", mai spune istoricul Florin Dîrdală.

Actul a fost falsificat

De altfel, înscrisul are o istorie interesantă, specialiştii care se ocupă de studierea documentelor descoperind că din acesta lipseşte o parte, despre care se spune că ar fi dispărut la o întrunire a Sfatului Domnesc.

Totodată, în secolul al XVIII-lea, actul a suferit o falsificare, prin schimbarea numelor satelor, contrafacerea fiind ulterior înlăturată de restauratori.

Din cauză că este foarte vechi, zapisul necesită o conservare atentă din partea arhivarilor, care se mândresc cu preţiosul act.

„Este cel mai vechi document original pe care îl păstrăm în arhiva noastră. Pentru că este scris pe hârtie de pergament, actul are şi un tratament preferenţial, în sensul că avem grijă să-l ferim de umiditate sau de alţi factori care l-ar putea deteriora", ne-a precizat Petre Obodariu, directorul Arhivelor Naţionale, Filiala Vrancea.

Istoricii din Vrancea cred că astfel de documente care fac parte din tezaurul arhivistic al ţării vorbesc despre existenţa noastră pe aceste pământuri.

„Se ştie că Ştefan cel Mare a constituit instituţia răzăşiei, de a da pământ ţăranilor liberi, iar feciorul său Petru Rareş a continuat această tradiţie a tatălui său, obişnuind să facă astfel de daruri ţăranilor răzeşi, dar şi boierilor care îndeplineau anumite dregătorii la curte, cum este şi cazul acestui boier Sinea. Documentul confirmă continuitatea noastră pe aceste locuri, confirmă faptul că suntem suverani la noi acasă", ne-a precizat profesorul Cezar Cherciu, unul dintre cei mai activi documentarişti în domeniul istoriei din Vrancea.

Zapisul poate fi consultat de către toţi cei pasionaţi de studiul documentelor vechi.