PORTRET Ovidiu Bălan: „Sunetul depinde de dirijor“

Maestrul conduce orchestra Filarmonicii „Mihail Jora" din Bacău de 42 de ani. A ridicat primul Ateneu din ţară după al Doilea Război Mondial.

Ovidiu Bălan şi-a început cariera de dirijor în 1968 la pupitrul orchestrei din Bacău, imediat după terminarea Conservatorului „Ciprian Porumbescu" din Bucureşti.

Doi ani mai târziu a fost numit directorul Filarmonicii „Mihail Jora", funcţie pe care a păstrat-o până în 2007, când şi-a depus cererea de pensionare.

A ales să-şi păstreze funcţia artistică de dirijor permanent.

Maestrul a condus orchestre din SUA, Cuba, Franţa, Germania, Rusia, Polonia, Ungaria, dar cea mai dragă i-a rămas orchestra din Bacău.

A avut oferte să plece din ţară, însă nu a vrut nicodată să-şi părasească locul pentru care, spune maestrul, a avut tot timpul ceva de făcut.

„Când am fost investit ca director mi s-a spus că voi fi ajutat să fac treabă şi aşa a fost. Am reuşit să ridic din temelii singurul Ateneu contruit în România după al Doilea Război Mondial şi mă bucur că el se află la Bacău", a dezvăluit maestrul.

Ovidiu Bălan se află printre primii trei mari dirijori ai ţării.

A dus Filarmonica din Bacău pe marile scene ale lumii, din China până în Germania, şi a reuşit să facă din ea cea mai solicitată instituţie băcăuană peste hotare.

Ovidiu Bălan îşi dedică timpul orchestrei, concertelor, turneelor şi pregătirii tinerilor dirijori.

Chiar dacă munca la pupitru presupune un efort uriaş, maestrul a găsit soluţia rezolvării acestei probleme.

Perfecţiune atinsă prin muncă

„Fac yoga câte cinci minute pe zi. Abordez doar mişcările fizice din yoga pentru că nu am vrut să intru în latura spirituală. Aşa îmi iau energia de care am nevoie", a dezvăluit Ovidiu Bălan.

Dirijorul recunoaşte că în ultimii ani s-a gândit de mai multe ori la posibilitatea de a se retrage, însă nu rezistă niciodată în faţa solicitărilor venite din partea marilor orchestre ale lumii.

„Eu nu am o limită interioară. Unii dintre colegi se plâng, mai în glumă, mai în seriors, că îi bag în priză, dar mie nu-mi place lâncezeala", a mai spus dirijorul.

A devenit cetăţean de onoare al Bacăului şi a primit diploma de „Excelenţă" a judeţului.

În 1995 a primit titlul de „Maestru al Artei" al Republicii Moldova.

Anul acesta a fost numit cetăţean de onoare al oraşului Cantu din Italia după ce, timp de aproape 12 ore, a dirijat 32 de tineri pianişti în cadrul Concursului Internaţional de pian „Citta di Cantu".

Întrebări şi răspunsuri

Este mai greu să fii dirijor sau instrumentist?

În ambele situaţii este dificil. Un muzician trebuie să se dedice toată viaţa sa instrumentului şi să muncească foarte mult. Totuşi, satisfacţia este mai mare ca dirijor pentru că el dă practic orchestrei masa sonoră pe care auditorul o ascultă în timpul concertelor. Sunetul depinde de dirijor. Unii vor să facă sunetul Mozartian firav, însă el trebuie cântat cu strălucire şi scânteie de geniu.

Ce-i trebuie unui tânăr dirijor ca să atingă succesul?

Are nevoie de generozitate, de temperament, obicetivitate şi capacitate de a sintetiza şi a conduce. Cea mai importantă este dorinţa de a munci.

Ce-i place

Îi place să se dedice oamenilor şi să muncească până totul îi iese perfect. Crede că cea mai mare pedeapsă pe care ar putea-o primi în viaţă ar fi ca cineva să-i ia partiturile şi să nu-l mai lase să dirijeze.

Ce nu-i place

Nu suportă zgomotele făcute de oameni scandaloşi. Nu-i place când cineva îl cataloghează din start ca având intenţii rele. Nu suportă gheaţa şi frigul. „Nu-mi place lâncezeala. Sunt obişnuit să găsesc soluţii rapide la cele mai grele situaţii", explică dirijorul Ovidiu Bălan.

Profil
Născut: 11 august 1942 în Corbiţa, judeţul Vrancea.
Studii: Conservatorul „Ciprian Porumbescu", Bucureşti, 1968.
Familie: Este căsătorit. Are doi copii şi doi nepoţi.