PORTRET: Ovidiu Kloska, pictorul focşănean apreciat peste hotare

A vândut multe lucrări şi în România însă cele mai multe picturi, aproape 500, au ajuns în străinătate. Principala temă pe care o tratează este substanţa umană.

Ca mulţi artişti, Ovidiu a plecat de jos, fără nici un ban în buzunar dar şi fără sprijinul familiei. Părinţii şi surorile sale nu au crezut în talentul său şi chiar l-au descurajat. A început să lucreze târziu, în 2003, reuţind ca în şapte ani să realizeze peste 500 de lucrări.

La început şi-a vândut tablourile chiar şi cu un dolar pentru a putea supravieţui, deşi la o lucrare muncea luni de zile. Crezând că în Focşani oamenii sunt mai deschişi la ceea ce înseamnă artă, s-a mutat din oraşul natal în urmă cu câţiva ani.

Nu a fost aşa, însă pictorul ambiţios a ajuns pe piaţa din S.U.A. Franţa, Elveţia şi Germania, unde a vândut lucrări şi cu 3.000 de euro bucata la colecţionari de renume. A avut expoziţii în ţară şi în străinătate.

Adaptat

În mare parte portrete, picturile lui Kloska se axează pe esenţa fiinţei umane şi pe forma de degradare la care este aceasta supusă în timp, dar şi tot ce are ea pozitiv. Face totul la scară largă pentru că trăieşte pentru fiecare lucrare în parte.

„Arta este o terapie de a înţelege mult mai uşor lumea ce te înconjoară. Oricum ca artist contemporan trebuie să fii mereu în schimbare, în ton cu noile tendinţe. Eu mă schimb în fiecare an. Un artist trebuie să ştie filosofie, tehnică, literatură. Vreau să fac o expoziţie cu picturi mari pe faţadele clădirilor din oraş, cu uzura urbană pe chipul uman", ne-a explicat pictorul ce se află la a doua colecţie, „Flori pentru Kafka".

Cât despre condiţia şi atitudinea artistului în zilele noastre, Ovidiu Kloska este de părere că s-a schimbat.

„Nu îţi permiţi, cum era pe timpuri, să stai în turnul tău de fildeş că tu eşti artist. Lumea nu ia contact cu tine. Asta e arta, umanitatea. De fapt, pictura este doar o aplicaţie a artei. De asemenea, trebuie să ai foarte multă încredere în tine, noroc, iar în ţara noastră, şi relaţii", mărturiseşte mâhnit pictorul.

Noaptea, babby-sitter

Criza l-a afectat serios şi pe pictor. Operele pe care le vindea cu 1.000 de euro acum le dă şi cu 200 de euro pentru a putea supravieţui.

„Arta este primul lucru la care renunţă omul când nu are bani pentru că este primul lucru de care se poate dispensa. Nu are neapărat nevoie de asta. De aceea dau lucrările acum ieftin, mă vând pentru că trebuie să îmi asigur traiul de zi cu zi", spune pictorul.

Noaptea, şi de multe ori chiar şi în timpul zilei, Ovidiu stă cu cei doi copii ai săi, care sunt încă nişte bebeluşi. Motiv pentru care şi-a amenajat un atelier şi acasă.

Întrebări şi răspunsuri:

Lipsa de sprijin din partea familiei te-a afectat?

Orice dezavantaj este un avantaj. Este adevărat că dacă aş fi avut părinţi intelectuali poate m-ar fi susţinut mai mult de când eram mai mic şi acum poate eram mai sus. Dar e posibil să fi fost şi altfel, adică să nu am motivaţie. Oricum, asta m-a înverşunat să merg mai departe.

Ce planuri ai pe viitor?

Vreau să expun cât mai mult. Şi în străinătate, dar şi în ţara mea. Vreau să mă afirm, dar cu calitate. Pentru asta trăiesc. Pentru oamenii pe care îi încântă picturile mele şi care conştientizează ceva din ele. Vreau în doi ani să îmi deschid şi un atelier de pictură pentru copii.

Ce-i place

Îmi plac lucrurile naturale ce vibrează de energia lor primară. Lucrurile naturale au bioenergie. Îmi place să călătoresc şi să citesc foarte mult. Şi ce e cel mai important, îmi plac momentele petrecute cu familia mea. Fără suflete, fără cei dragi, eşti steril.

Ce nu-i place

Nu îmi plac lucrurile false, evident, nici cele inutile. Lucrurile forţate au doar energie artificială pe care nu o apreciez. Mă întristează faptul că în România se propagă lipsa de cultură, nonvalorea. Totul pleacă şi de la familie.

Profil

NĂSCUT. 27 iulie 1977, Roman, judeţul Bacău
STUDII. Universitatea Tehnică „Gh. Asachi" Iaşi, Universitatea de Arte „George Enescu" Iaşi
OCUPAŢIE. Pictor
FAMILIE. Căsătorit, 2 copii