PORTRET: Ionel Vrînceanu este duhovnicul militarilor vrânceni

Este preot militar de opt ani şi a participat la majoritatea misiunilor externe ale soldaţilor români în teatrele de război.

Părintele Ionel Vrînceanu şi-a descoperit latura către credinţă încă de la vârsta de 14 ani, mânat de dorinţa de a-i ajuta pe cei din jur.

Povesteşte că înainte de preoţie a avut o experienţă deosebită, care i-a întărit definitiv convingerea pentru drumul ce îl avea de urmat.

„Eram elev şi în vacanţe sau când aveam timp liber mergeam la Mănăstirea Cernica, unde am şi lucrat la secretariat sau ca muzeograf. I-am fost ucenic părintelui Ilarion Argatu, căruia îi duceam zilnic corespondenţa. Acolo am cunoscut personalităţi care mi-au modelat structura preoţească şi mi-au întărit convingerile, amintindu-l aici pe părintele Benedict Ghineş, totodată având şi acces la biblioteca mănăstirii, una dintre cele mai complexe în materie de carte bisericească", îşi aminteşte preotul Vrînceanu.

Până la absolvirea facultăţii, în 1992, a activat timp de doi ani ca secretar al episcopului Clujului, iar în anii 1992 şi 1993 a fost profesor de religie. În aceeaşi perioadă avea să se căsătorească şi să ajungă preot la parohia din satul Dălhăuţi, unde a slujit timp de nouă ani.

Din anul 2002 a devenit preot militar, în urma construirii cu sprijinul Garnizoanei Focşani a unei frumoase biserici în stil maramureşean, la care au aces credincioşi din toate sferele sociale.

Misiuni în teatrele de război

A dat concurs şi a făcut timp de şase luni cursuri pentru ofiţeri, la Academia Naţională de Apărare.

„Am făcut şi cursuri de instruire a preoţilor militari, care pentru noi a fost armată curată, fiindcă am învăţat să tragem cu arma. Dar ne-a prins bine, pentru că sărbătorile de Crăciun, de Anul Nou şi de Paşte le-am petrecut de multe ori în mijlocul militarilor români din teatrele de operaţii", povesteşte părintele.

A participat în misiunile soldaţilor români din Kosovo, din Afganistan şi Irak, cu rol de slijire, de consiliere şi asigurarea suportului moral al militarilor. Acolo a trăit pe viu experienţa războiului, trecând nu de puţine ori prin pericole.

„Preotul este de mare bază acolo. Nu vrea nimeni dintre militari să plece în misiune fără să fie binecuvântat de preot. Mi-am făcut datoria nu numai pentru soldaţii români, ci şi pentru cei din coaliţie. Am slujit într-o zi cu prescuri aduse de soldaţii americani ortodocşi, primite de la famiile lor de acasă", îşi aminteşte părintele.

În opinia sa, lucrul cel mai important în viaţă este armonia cu tine însuţi şi împăcarea cu semenii, indiferent de caracterul lor.

Întrebări şi răspunsuri:

Care este cea mai mare realizare?

Pe plan duhovnicesc, schimbarea atitudinii şi a mentalităţii militarului de astăzi, care se bazează pe doi piloni: pregătirea militară şi nădejdea credinţei. Pe plan material realizarea cea mai mare este construirea şi înfrumuseţarea bisericii în care slujesc.

Ce alte planuri de viitor aveţi?

În derulare se află obţinerea avizelor necesare pentru amenajarea unui cimitir militar. Avem în posesie şase hectare de teren pe care îl amenajăm şi îl parcelăm, urmând să-l oferim cu titlu gratuit familiilor militarilor ce vor fi înmormântaţi aici.

Ce-i place

Sunt un om sociabil şi îmi place să comunic. De asemenea, îmi plac sportul, pescuitul. Pe linie bisericească îmi place să practic rugăciunea, care este cea mai înaltă formă de legătură a omului cu Dumnezeu.

Ce nu-i place

Sunt total împotriva alcoolului şi a tutunului şi consider că în lumea aceasta, din cauza lor, sunt pline spitalele de bolnavi şi ochii de lacrimi, pentru că sunt femei şi copii care ar putea beneficia de banii care se cheltuiesc pe aceste produse nefolositoare.

Profil
Născut. 25 ianuarie 1967, comuna Nereju, judeţul Vrancea
Studii. Facultatea de Teologie Bucureşti
Ocupaţia. Preot militar Garnizoana Focşani
Familia. Căsătorit, doi copii