PORTRET / Dumitru Ivan: Un profesor idolatrizat de copii

Este profesor la Şcoala Populară de Artă din Focşani, unde învaţă copii să aprecieze muzica. A cântat la vioară în ansamblurile profesioniste „Doina Vrancei" şi „Ţara Vrancei".

Nemţean prin naştere, dar crescut şi educat în Focşani, profesorul Dumitru Ivan a deprins tainele muzicii încă din fragedă copilărie, când mama sa l-a îndrumat către vioara la Şcoala de Muzică.

Îşi aminteşte că a studiat instrumentul cu cel mai bun profesor de vioară pe care îl avea Focşaniul la vremea aceea, Nicolae Dranga, pe care îl descrie ca fiind un adevărat profesionist. Maestrul a scos din el ce a fost mai bun, cutoate că tânărul pe atunci Dumitru Ivan nu îşi descoperise vreo calitate muzicală şi nici nu avea predecesori în familie de la care să fi moştenit acest talent.

„Graţie şi profesorului Dranga, dar şi muncii şi talentului meu am fost singurul copil de la Şcoala de Muzică selectat pentru o înregistrare la postul naţional de radio. Îmi amintesc ca şi azi că am cântat „Dans ţărănesc", a marelui compozitor român Constantin Dimitrescu, rămas în istoria muzicii clasice româneşti datorită acestei creaţii. Acest lucru s-a întâmplat când eram în clasa a şasea", îşi aminteşte Dumitru Ivan.

A dat muzica pe fotbal

Dorind să se realizeze în viaţă prin muzică, Dumitru Ivan a părăsit Focşaniul, unde nu exista un liceu de profil şi a ales Liceul de Muzică din Ploieşti. În primii doi ani de studii a făcut parte din filarmonica de elevi a oraşului. Aici şi-a descoperit un alt talent, de fotbalist, pentru o perioadă dând cu piciorul la o muncă susţinută.

„A fost o rătăcire de a mea. Jucam fotbal foarte bine şi am fost în stare să părăsesc Liceul de la Ploieşti pentru sport. În clasa a XI-a m-am întors la Focşani pentru fotbal, jucând în echipa clubului sportiv al liceului. După trei ani însă am revenit la muzică", îşi spune peripeţiile Dumitru Ivan.

În 1978 se angajează prin concurs la ansamblul „Doina Vrancei", formaţie vocal instrumentală profesionistă, pe care a şi dirijat-o o perioadă. Au fost anii când s-a îndrăgostit efectiv de muzica populară, cu care nu avusese de a face până atunci.

„Făcusem doar muzică clasică. Însă când am descoperit frumuseţea muzicii populare a fost pentru mine ca o revelaţie. Am furat de la ţigani, metaforic vorbind, secretele care-i făceau să fie foarte buni în această meserie. Ei au un dar al lor pentru muzica populară şi anumite tehnici nu pot fi învăţate, ci furate", mărturiseşte profesorul.
Din 1986 este profesor la Şcoala Populară de Artă din Focşani, unde predă vioară, acordeon şi orgă. În această perioadă a colaborat şi cu ansamblul folcloric „Ţara Vrancei".

Întrebări şi răspunsuri:

Cum este munca cu copiii la Şcoala Populară?

Am o mare plăcere să lucrez cu copii, e o meserie frumoasă. Chiar fac benevol ore suplimentare cu ei, tocmai pentru că am simţit şi din partea lor că s-au ataşat de mine. Eu îi pregătesc pentru a merge la Liceul de Muzică şi în general îmi place să diversific activitatea, oferindu-le un repertoriu variat, de muzică uşoară, populară sau clasică. La fiecare generaţie de elevi am avut un grup vocal instrumental, cu care am dat spectacole sau am făcut înregistrări.

Pe plan personal, mai studiaţi vioara?

Absolut. În fiecare săptămână îmi scot repertoriul şi cânt de plăcere, în general piese dragi sufletului meu.

Ce-i place

Îmi plac filmele. Este una dintre pasiunile mele. Totodată, îmi place sportul. Mă uit cu mare plăcere la biliard, snooker, tenis de câmp şi, bineînţeles, fotbal. Sunt susţinător al echipei Rapid încă de mic, datorită faptului că tata a fost mecanic de locomotivă şi aveam gratuitate la deplasările pe care le făceam pentru concerte.

Ce nu-i place

Nu-mi plac mincinoşii. Prefer să mi se spună adevărul în faţă, oricare ar fi el, decât să fiu minţit. La fel, nu suport laşitatea şi lipsa de bune maniere.

Născut. 8 iunie 1957, Roznov, judeţul Neamţ
Studii. Facultatea de Muzică- Universitatea Bucureşti
Ocupaţia. Profesor Şcoala Populară de Artă Focşani
Familia. Căsătorit, doi copii