Jim Silvestru este eroul de la Otopeni

Jim Silvestru odihneşte în acelaşi mormânt cu tatăl său

La 19 ani, a plecat la oaste ca să îşi apere ţara, lăsându-şi familia pentru care era unicul sprijin.Soldatul vrâncean Jim Silvestru, de la Unitatea de Transmisiuni din Câmpina, a fost unul dintre militarii masacraţi pe 23 decembrie, la Otopeni.

Jim Silvestru este unul dintre eroii vrânceni care au plătit cu viaţa la Revoluţia din 1989. A făcut parte din rândul celor 34 de soldaţi masacraţi la Aeroportul Otopeni în dimineaţa de 23 decembrie, măcelul rămânând până în ziua de azi unul dintre misterele evenimentelor petrecute în urmă cu 20 de ani.

Jim Silvestru era originar din oraşul Panciu, avea numai 19 ani când a fost încorporat în armată şi o sumedenie de planuri de viitor. Ar fi putut să-şi amâne fără probleme plecarea la oaste, din cauză că tatăl său era bolnav grav şi în felul acesta ar fi rămas singurul sprijin de nădejde al familiei formată din mamă şi încă două surori mai mici.

Împuşcat în cap, după trei lui de armată

Caracterul său puternic nu s-a putut împăca însă cu ideea de a nu-şi servi ţara, astfel că pe data de 28 septembrie a fost încorporat, la cerere, la U.M. 0865 Câmpina, arma Transmisiuni.

„Când a plecat de acasă, toţi vecinii noştri i-au urat, aşa cum e obiceiul, armată uşoară. Le-a răspuns că el nu-şi doreşte armată uşoară, ci să fie cât mai grea, pentru că nu a murit nimeni în armată ", povesteşte Ofelia Silvestru, mama eroului.

În cele aproape trei luni de stagiu militar, nu a avut nicio permisie, dar din discuţiile telefonice cu părinţii militarul povestea cât de mult îi place la transmisiuni. Avansase în grad, era bine văzut de şefii săi şi cocheta cu gândul că s-ar putea dedica unei cariere militare.
Odată însă cu declanşarea evenimentelor din decembrie 1989, s-a făcut apel şi la unitatea la care Jim îşi urma stagiul de militar în termen, majoritatea soldaţilor fiind adusă la Bucureşti pentru apărarea Capitalei şi a obiectivelor sale strategice.

„În dimineaţa zilei de 23 decembrie 1989, trei camioane pline cu soldaţi, de la unitatea din Câmpina, au ajuns la Aeroportul Otopeni, unde fuseseră chemaţi pentru întărirea pazei aerogării. În câteva minute, militarii au fost ciuruiţi de mitralierele camarazilor lor, care i-au luat drept terorişti. Printre cei 34 de ostaşi ucişi în masacrul de la Otopeni, din ordinul unor comandanţi criminali, s-a aflat şi Jim al meu", spune Ofelia Silvestru, astăzi în vârstă de 59 de ani.

Vinovaţii au fost graţiaţi

„Nu am aflat decât pe 27 decembrie că băiatul meu a murit. Au trimis o telegramă cei de la unitatea militară. Când am primit cumplita veste, am simţit că se prăbuşeşte cerul peste noi. Numai părinte să nu fii în această situaţie", rememorează Ofelia Silvestru momentele prin care a trecut.

„L-am condus pe ultimul drum în ziua de 31 decembrie. Era omul de bază al familiei sale. La 19 ani, era ca un Hercule. Toamna, la culesul viei, ţinea într-o mână coşul de 25 de kg de struguri. Am încercat să îmi ajut cumnata, cât am putut, mai ales în stabilirea vinovaţilor pentru moartea copiilor de la Otopeni. Mare lucru nu s-a întâmplat. Asasinii au fost graţiaţi, iar urmaşii lui Jim suferă şi astăzi", s-a destăinuit Eugen Baranga, unchiul eroului de la Otopeni.

Chinuit de boală, tatăl nu i-a supravieţuit

Tatăl lui Jim, suferind de o boală gravă pe care o trata de peste 20 de ani, nu s-a putut împăca nicio clipă cu faptul că voinicul familiei a plecat aşa devreme din această viaţă. După câteva luni dela nenorocire a murit de inimă rea.

Astăzi, tatăl şi fiul împart acelaşi mormânt în cimitirul de la Panciu. Pentru curajul său, Jim Silvestru a fost avansat la gradul de sublocotenent post-mortem, iar strada pe care a locuit îi poartă numele.

I se spunea Rambo

Sora lui Jim Silvestru îşi aminteşte că fratelui ei i se spunea la şcoală de către colegi „Rambo".

„Între colegii lui erau tot felul de rivalităţi şi Jim punea de fiecare dată lucrurile la punct, fără a folosi însă violenţa. Avem acasă o scrisoare de la un prieten de al lui de şcoală, mai mic ca ani, Sorin Baniţă, care i-a scris lui Jim în timp ce era în armată, că îi aşteaptă să vină acasă pentru a face ordine în şcoală", povesteşte Gabi Silvestru. Astăzi, în cimitirul din Panciu, acolo unde se află mormântul eroului, a avut loc o slujbă de pomenire în memoria lui Jim Silvestru, aşa cum familia obişnuieşte de 20 de ani.