Focşani: Ruxandra Negulescu îi învaţă pe deţinuţi să scrie şi să socotească

Este învăţătoare la Penitenciarul Focşani şi are misiunea, deloc uşoară, de a-i învăţa carte pe pe hoţi, violatori şi traficanţi de droguri.

Lucrează la catedră de aproape 40 de ani. Şi-a construit cu migală o carieră solidă, rezultatele pe care elevii săi le-au obţinut de-a lungul timpului fiind dovada pofesionalismului său.

I-a învăţat tainele alfabetului pe copiii din Mera, Slobozia Bradului şi Andreiaşu de Sud şi nu s-a dat în lături să facă naveta mai bine de 18 ani, în timpul comunismului. Zilnic, a parcurs câte 50 de kilometri într-un autobuz plin de praf, cu geamuri sparte şi cu mirosuri ciudate. Şi asta doar pentru că îşi iubeşte foarte mult meseria de dascăl.

De dragul învăţătoarei lor, elevii Ruxandrei Negulescu se străduiau să răsplătească toate eforturile acesteia şi să-i aducă satisfacţii pe măsura sacrificiilor sale.

"Educatorul şi învăţătorul sunt baza învăţământului. Dacă te dedici trup şi suflet acesei meserii, satisfacţiile sunt extraordinare".

După aproape patru decenii de profesie, Ruxandra Negulescu spune că este încă pasionată de meseria sa şi că nu resimte rutina, plafonarea. Focşăneanca face parte dintre acele învăţătoare cu har. A reuşit, de-a lungul timpului, să-i farmece pe elevii săi, fiecare lecţie fiind o adevărată poveste de viaţă. Ruxandra Negulescu spune că pasiunea este secretul profesiei sale.

"Fără pasiune, nu poţi face nimic în această meserie. Am predat mulţi ani la ţară, unde am întâlnit copiii talentaţi şi dedicaţi învăţăturii. Din generaţiile trecute, s-au format mulţi oameni de bază pentru societate. Au ieşit de pe băncile şcolii, profesori, medici, economişti sau ingineri şi sunt mândră de acest lucru".

Elevi în clasa I, la vârsta 37 de ani

De la începutul acestui an şcolar, Ruxandra Negulescu este învăţatoare la Penitenciarul din Focşani. "Este ceva special pentru mine, dar mă înţeleg bine cu toată lumea. Am elevi din clasa I, până în clasa a patra. Toţi învaţă bine. Am dat câteva lucrări de control şi s-au prezentat bine. Cei mai mulţi dintre ai au luat calificativul "foarte bine". Colectivul de la Penitenciar este excepţional. M-a primit cu căldură şi mă bucur ă că am ales să predau aici. În cariera mea, numai asta nu făcusem. Să predau în penitenciar. Chiar le spuneam celor din familia mea că mai rămâne să predau morţilor din cimitir, şi le-am făcut pe toate".

Ruxandra Negulescu mai spune că nu-i este teamă când se află la ore."Toţi elevii sunt disciplinaţi şi sunt atenţi la ce se predau, chiar dacă pentru unii pare ciudat acest lucru. Sunt elevi în clasa I, care au şi 37 de ani, dar asta nu-i împiedică să înveţe. Eu sunt foarte mulţumită de cum decurge procesul de învăţământ. Niciunul dintre deţinuţi nu a creat nicio problemă la orele mele", a mai povestit învăţătoarea.

întrebări şi răspunsuri

De ce aţi ales să predaţi deţinuţilor?

Aici sunt tot oameni, aşa că nu văd de ce nu aş fi făcut acest pas. Am mai fost şi la surdo-muţi şi la multe şcoli din mediul rural. Peste tot, m-am simţit foarte bine. Am întâlnit oameni de mare caractder şi copii talentaţi. La penitenciar este ceva special, dar nu e nimic ieşit din comun. Materia este aceeaşi. Vârsta elevilor diferă, dar uneori sunt mai ascultători decât cei mici.

Ce înseamnă să fii învăţător?

Învăţătorul este ca un sculptor. Lucrează şi modelează în acelaşi timp sufletul omului. Trebuie să fi atent pentru că învăţătorul este unul dintre modelele din viaţa unui copil. De multe ori, aceştia încearcă să te copieze şi cea mai mare satisfacţie este atunci când, după mulţi ani, foştii elevi te slaută de pe stradă. Asta înseamnă că ai reuşit să laşi ceva în urma ta.

Ce îi place

Să călătoresc. După ce, anul trecut, mi-am îndeplint visul de-o viaţă, acela de a vizita Viena, în vara acestui an, vreau să ajung în Italia. Îmi place să citesc cărţi de istorie şi despre paranormal. Urmăresc cu mare atenţie emisiunile de la Discovery, pe care le găsesc foarte interesante.

Ce nu-i place

Sunt indignată când îi văd pe unii politicieni că nu vor să-i ajute pe tineri. Ţin de scaunul lor de parcă ar fi veşnici în funcţia respectivă. Este mare păcat că tinerii talentaţi învăţă carte în România şi apoi pleacă în străinătate unde sunt lăasaţi să-şi arate valoarea. La noi, tinerii valoroşi sunt marginalaziaţi. Lucru dureros. Nu sunt lăsaţi să se afirme din cauza unor oameni fără minte.