Focşani: Adrian Vîrlan este IT-istul îndrăgostit de scuba-diving

Îmbină profesia cifrelor cu cea de scafandru. Scuba-diving îi oferă posibilitatea să evadeze din nebunia de la serviciu profil NĂSCUT. 21 martie 1976, oraşul Mărăşeşti STUDII. Facultăţile de Informatică şi Administraţie Publică OCUPAŢIE. IT-ist FMILIE. Căsătorit, un copil.

Adrian Vîrlan a prins gustul pentru scufundări în timpul unui concediu petrecut în Egipt anul trecut. La început a fost vorba doar de un curs de iniţiere dar, chiar de la prima scufundare, curiozitatea a devenit o adevărată pasiune.

Contrar profesiei sale de IT-ist, scuba-diving îi oferă, spune informaticianul, momentele de desfătare de care are nevoie.
„Scufundările înseamnă pentru mine o evadare din ceea ce fac zilnic. Cei din jur spun că sunt nebun dar ce vezi în apă nu vezi nicăieri. Este vorba de 30 de minute de fiecare scufundare dar este o altă lume, a tăcerii. Pur şi simplu nu ai nici o grijă. Am văzut pisici de mare, peştele crocodil, murene”, ne-a spus fascinat Adrian.

Şapte ore blocat pe Marea Roşie

Chiar dacă serviciul de birou pe care îl are nu se îmbină foarte mult cu peripeţiile prin care este nevoit să treacă în expediţiile de scafandru, mai ales în vreme de intemperii, IT-istul de acum un scafandru convins, îşi ia fiecare „misiune” în serios pentru că ştie că este pusă în joc viaţa lui.

Nu este totul facil în cuba- diving. La prima sa scufundare a avut un atac de panică pentru că i-a ieşit tubul de oxigen din gură.

„M-am speriat foarte tare pentru că deodată nu mai aveam aer. Singura chestie care mi-a trecut prin minte a fost să dau de pedale să mă duc în sus”, ni s-a destăinuit Adrian.

În urmă cu două săptămâni, Adrian a rămas blocat cu vaporul împreună cu prietenii săi şapte ore pe Marea Roşie pentru că s-a stricat motorul ambarcaţiunii. Nu ştia dacă vor mai ajunge teferi sau dacă vor mai ajunge vreodată acasă dar pasiunea pentru lumea de sub apă merită toate astea, este de părere IT-istul curajos.

IT-ul trece pe locul doi  

Adrian intenţionează să o înveţe şi pe soţia lui să facă scufundări pentru a-i fi partener şi sub apă. Concediile le planifică numai în funcţie de sejururile pe care le face clubul de diving la care este înscris, „Nautilus” din Oradea.

În Focşani nu există un asemenea club, nici măcar o altă persoană care să practice acest sport. Cele mai multe expediţii în care merge Adrian sunt în străinătate.

„Eu am fost în Egipt unde este paradisul divingului: foarte mulţi corali, faună şi floră diversificată, ieftin. În România cunosc doar două locuri de scufundări, le Beliş în Cluj unde ai ocazia să vezi o biserică întreagă sub apă şi Izverna, o peşteră inundată cu apă, cu multe culoare înguste în Apuseni. Dar acolo trebuie să ai un brevet mai avansat”, ne-a mai spus Adrian Vîrlan.

Întrebări şi răspunsuri:

Cum te simţi sub apă?

„Super! Nu ai absolut nici o grijă. Eu am brevet pentru scufundări până la 18 metri adâncime. Pur şi simplu nu auzi nimic şi uiţi de tot. Eşti preocupat doar să vezi, să descoperi lumea tăcerii de acolo”.

Care este cea mai mare dorinţă a ta?

Acum îmi doresc cel mai mult să acumulez cât mai multe brevete pentru scufundări. Vreau să am Advenced Open Water, Risque Diving, Dive Master pentru că ai satisfacţia că iei un om căruia îi tremură picioarele când intră în apă şi îl faci să ştie tot şi Free Diving, ultimul însemnând să faci scufundări fără echipament.

Ce-i place

Nu mă pot raporta decât la diving! Dacă ar fi să aleg o altă meserie ar fi pe o navă. Mi-ar plăcea la nebunie să fiu dive instructor. Ai o satisfacţie foarte mare când iei un om căruia îi tremură picioarele când intră în apă şi îl scoţi de pe mâinile tale gata învăţat.

Ce nu-i place

Nu îmi place să încerc să conving oamenii să facă ceva ce nu le place. De exemplu nu aş putea fi agent de vânzări pentru că nu m-aş putea ruga de om să îmi cumpere produsele. Mi se pare umilitor un pic.