Studenţie în familie, pe principii europene

Adriana şi Mihai Bălan îşi împart viaţa între creşterea micuţului Sasha, băieţelul lor de patru ani, facultate, afaceri şi voluntariat, convinşi că şi la 30 de ani este încă loc pentru învăţat. Mihai, student al Facultăţii de Economie şi Administrarea Afacerilor, este bursier Erasmus, ipostază pe care Adriana o va cunoaşte la toamnă.

Povestea lor pare la prima vedere una născută într-un univers ferit de probleme şi încercări, unde norocul şi reuşita au făcut cu uşurinţă casă. Sunt plini de viaţă, au energie ca la 18 ani, nu dau semne de stres şi oboseală şi totul pare să se întâmple firesc în ceea ce-i priveşte.
Dar lucrurile nu au stat mereu aşa. Dacă astăzi Mihai vorbeşte cu detaşare despre împlinire în viaţa personală, dar şi în cea profesională, este pentru că şi-a câştigat-o prin muncă, efort, greşind şi învăţând din propriile erori. De aceea, istorioara lui le poate da aripi multor tineri tentaţi să se declare învinşi în faţa obstacolelor, să se resemneze şi să refuze să ceară mai mult de la ei.
Când ar fi trebuit să intre în ultimul an de liceu, Mihai a abandonat şcoala şi a plecat în străinătate, crezând la acea vreme că le va da o mână de ajutor părinţilor. Tatăl său făcuse un accident vascular, iar mama era în şomaj. El se săturase de problemele provocate de lipsa banilor. În lume, printre străini, i-a fost la început foarte greu, pentru ca astăzi să numească Spania ţara lui de suflet.
„Am fost barman, chelner, am făcut sunetul pe vase de croazieră, pentru trupe de teatru, am fost şofer. Şase ani nu am venit acasă. Credeam că m-am detaşat, însă când am intrat în oraş mi s-au umplut ochii de lacrimi“, povesteşte Mihai, mărturisind că aventura lui prin Europa l-a făcut mai bun, mai responsabil, gata oricând să ofere sprijin dacă i-l cere cineva. I s-a părut necesar să termine liceul, aşa că s-a înscris la seral. Pentru că are proiecte în strânsă legătură cu marketingul şi turismul, a hotărât apoi că facultatea îl va ajuta mult. Aşa a ajuns la Economie şi Administrarea Afacerilor, la Universitatea din Craiova. Curios să afle cum se studiază în alte centre universitare din Europa, s-a mobilizat pentru o bursă Erasmus şi a petrecut 10 luni la Rimini, în Italia. „Au o infrastructură extraordinară. La ei am văzut ce înseamnă să primezi ca student şi că respectul se câştigă, nu se cere“, mai spune Mihai Bălan. Recunoaşte că a avut norocul să guste din plin perioada de studiu în Italia, pentru că nu a fost obligat să-şi drămuiască la sânge bursa, care este foarte mică, aşa cum se întâmplă în cazul multor tineri români. Familia lui a reuşit să redobândească, după procese care au durat ani buni, terenuri care îi aparţinuseră unui străbunic şi şi-a deschis câteva magazine într-una dintre pieţele Craiovei. Mai încercase o dată să se lanseze în afaceri. Şi-a făcut un internet café, pe care l-a închis însă după un an. „Străbunicul meu a avut o poveste frumoasă. După ce comuniştii i-au confiscat averea, şi-a aruncat banii în foc şi a spus că oricând o poate lua de la capăt. Cred şi eu la fel“, mai precizează tânărul.
Norocul ca întreprinzător şi l-a încercat şi Adriana, soţia sa, când avea 22 de ani. Împreună cu o prietenă, şi-a deschis un atelier de croitorie. Terminase Colegiul Constantin Brâncuşi, la design vestimentar, şi a zis să aplice cele învăţate. Tot după un an, în care de multe ori a trebuit să împrumute bani pentru a putea plăti salariile angajaţilor, a pus capăt poveştii. N-a renunţat însă la visul de a avea propria casă de modă. Până atunci, îşi vede de facultate, cea de Litere, unde este în anul al doilea, la specializarea engleză - italiană. Din toamnă, „inspirată de Mihai“, aşa cum îi place să spună, va fi şi ea bursier Erasmus, tot în Italia, dar la Udine. Se anunţă a fi una dintre cele mai grele încercări, deoarece va trebui să stea cinci luni fără Sasha, băieţelul lor de patru ani.
„Sigur va fi foarte greu, dar este o experienţă de care am nevoie. Cred că nu reuşesc încă să comunic foarte bine, dar apreciez că, fiind printre străini, voi schimba ceva din acest punct de vedere. Mi-ar plăcea să fiu profesoară, să lucrez cu copiii, iar asta nu se poate fără o bună comunicare“, dezvăluie ea. Este liniştită, căci Sasha rămâne pe mâini bune, cu Mihai.
Soţii Bălan formează nu doar o familie frumoasă, în care fiecare invocă sprijinul oferit de celălalt, ci şi un parteneriat trainic atunci când trebuie să concretizeze un proiect în care cred. Studiază cu atenţie oportunităţile şi, prin tot ceea ce fac, vor să fie sursă de inspiraţie pentru Sasha. De altfel, şi înscrierea la cursurile universitare a jucat un rol în acest sens, pe lângă nevoia lor de a se dezvolta pe plan personal. Mihai recunoaşte că i-ar fi fost foarte greu să-i explice copilului de ce nu şi-a terminat liceul. În cazul Adrianei, a fost vorba despre o revenire pe băncile facultăţii: trecea în anul al treilea, la Istorie, când a hotărât că nu este ceea ce vrea şi a renunţat. A încercat şi cu o postliceală sanitară, dar tot n-a fost pe sufletul ei, aşa cum susţine că se întâmplă în prezent, cu Literele. „Este important să-ţi alegi facultatea din convingere şi nu pentru că aşa spun mama sau tata“, conchide Adriana. 

Află ce proiecte mai au tinerii din