Stiri din Craiova

La cei 25 de ani ai săi, Cristina Catană are deja o carieră de voluntar care se întinde pe parcursul a 14 ani. Acum învaţă de la profesori americani cum se face antreprenoriatul social.

A intrat în galeria voluntarilor din România la doar 11 ani, a devenit trainer în adolescenţă, iar la 20 de ani a coordonat proiecte de cercetare. Cristina Catană-Bucă are acum 25 de ani şi îi învaţă deja pe alţii cum să facă investiţii profitabile. O aplicaţie depusă la finele anului trecut i-a făcut bucuria extraordinară de a se vedea acceptată la Universitatea americană Harvard, la cursurile de antreprenoriat social, domeniu pe care-l vrea mult mai vizibil şi mai activ în România. A fost împlinirea unei dorinţe mai vechi, aceea de a căpăta informaţii despre acest univers, multe dintre ele nefiind furnizate în şcolile din ţară.

„Este o oportunitate, o completare frumoasă la toate acumulările de până acum, şi mult mai specializată. Sunt încântată să urmez cursuri de formare profesională cu oameni din toate colţurile lumii", povesteşte Cristina Catană-Bucă, unul dintre voluntarii longevivi ai Craiovei.

Planuri de viitor

Experienţa Harvard a început în luna ianuarie şi se va încheia în iunie 2012, având durata unui semestru. La cursuri este prezentă „online", târziu în noapte, din cauza diferenţei de fus orar, lucru care nu o deranjează câtuşi de puţin. CV-ul Cristinei a fost atât de convingător încât cea mai mare parte din costul cursurilor este suportată de Universitatea Harvard.

„Sper ca în cele din urmă oamenii să înţeleagă că antreprenoriatul social este mai mult decât a obţine profit, este un lucru benefic comunităţii. Este o modalitate prin care sunt identificate şi se rezolvă probleme mult timp ignorate. Putem vorbi de antreprenoriat social când într-o comunitate nu există internet, iar majoritatea oamenilor au rude plecate în străinătate cu care nu pot comunica, iar cineva vede asta şi investeşte", a mai spus Cristina. Ce învaţă la vestita universitate chiar are de gând să aplice aproape imediat prin susţinerea unor conferinţe care să aibă ca temă antreprenoriatul social, iar din vară, când vrea să se înscrie la doctorat, ia în calcul ca temă maniera în care România se deschide spre acest domeniu.

Pentru cei care o cunosc nu este deloc o surpriză acceptarea ei la cursurile de la Harvard. Şi-a câştigat renumele şi credibilitatea în comunitate muncind încă din vremea când era de-o şchioapă.

Cristina, gravidă în şapte luni, la o acţiune de ecologizare

A intrat în Consiliul Local al Copiilor, a devenit viceprimar al acestora, şi-a asumat responsabilităţi şi, alături de echipa de la acea vreme, s-a străduit să înţeleagă cine sunt oamenii care iau decizii pentru ei, cei mici, dar şi pentru părinţii şi bunicii lor. Cum aveau câte o idee pe care o credeau numai bună să le schimbe viaţa de elevi, nu ezitau s-o expună adevăraţilor ocupanţi ai fotoliilor de consilieri. De atunci ştie că nu-i uşor să-i convingă pe oameni să investească într-o idee căreia nu reuşesc să-i vadă finalitatea, dar acum poate spune că pământul s-a mişcat în direcţia bună din acest punct de vedere.

Experienţă dobândită în ani de muncă

La doar 20 de ani se afla în ipostaza de manager, coordonând proiecte de cercetare în cadrul Asociaţiei Române a Tinerilor cu Iniţiativă, finanţate de Ambasada SUA la Bucureşti, precum studiile naţionale „Mediul asociativ de tineret din România" şi „Structurile participative de tineret din Romania".

A urmat, în 2009, proiectul „Primele 100 de zile ca primar în România", lucrare prezentată la Tesalonik, în Grecia, dar şi studiul „Situaţia avorturilor efectuate de tinerele până în 18 ani în perioada 2006 -2008", finanţat de Uniunea Europeană. Acum este managerul proiectului „Dezvoltarea inovaţiei, creativităţii, responsabilităţii şi sustenabilităţii antreprenoriatului strategic românesc". Şi-a luat licenţa în Management public şi Marketing, a făcut cursuri de trainer, formator, facilitator comunitar, şi-a împlinit visul de a pune pe picioare o instituţie de educaţie nonformală, iar centrele deschise prin intermediul ultimului proiect chiar vor funcţiona ca instituţii de acest gen.

Niciun moment în toţi cei aproape 14 ani de când spune că a învăţat continuu în paralel cu şcoala clasică nu a încetat să fie voluntar, ipostază în care spune că a făcut de toate. „Am fost şi la lopată, şi cu pixul, şi cu markerul. Am strâns gunoaie, am vopsit garduri, am spălat wc-uri. Şi toate le-am făcut cu cel mai mare drag. Ce sunt şi fac astăzi se datorează informaţiilor acumulate ca voluntar, alături de voluntari. Înveţi cum să obţii informaţii, cum să le foloseşti, devine un stil de viaţă care te îndeamnă la schimbări sociale", mărturiseşte tânăra.

Atitudinea, cheia succesului

În momentul de faţă se află în punctul în care a ajuns să fie şi plătită pentru treaba pe care ştie să o facă foarte bine. Gustul pentru voluntariat speră să-l prindă repede şi băieţelul ei de numai un an şi patru luni, Mihăiţă Adrian, pe care-l are lângă ea ori de câte ori tinerii sunt protagoniştii unor acţiuni care le dezvoltă creativitatea, le pun la lucru imaginaţia şi îi determină să ia atitudine faţă de ceea ce le displace la mediul în care trăiesc.

"Am fost şi la lopată, şi cu pixul, şi cu markerul. Am strâns gunoaie, am vopsit garduri, am spălat wc-uri. Şi toate le-am făcut cu drag. Ce fac astăzi se datorează informaţiilor acumulate ca voluntar."

Cristina Catană 

voluntar

În echipă cu partenerul de viaţă

Soţul ei, Traian, îi este un foarte bun coechipier în diversele activităţi de voluntariat. Nu-i de mirare, căci se ştiu din gimnaziu, din clasa a V-a, când erau colegi la Şcoala 35.  În ultimii doi ani de generală au fost prieteni, dar apoi fiecare a apucat-o pe drumul său. S-au reîntâlnit în primul an de facultate, ea la ASE, el la Mecanică. Traian se pregăteşte să devină antreprenor, lucrând la un proiect cu ajutorul căruia să-şi poată deschide un service auto. Împreună formează o echipă de la care tinerii pot înţelege că atunci când îşi doresc foarte mult ceva lucrul respectiv este posibil, dar cu efort şi dăruire.