Vocea Olteniei: Şpaga dăunează grav poliţiştilor

Turiştii danezi pe care îi însoţeam la mare, în anii ’90, erau nedumeriţi: „De ce şoferii care vin din sens opus aprind farurile, în miezul zilei, când se apropie de microbuzul nostru?”.

Le-am explicat că este un gest de solidaritate: ne semnalează că ne vor ieşi în cale agenţii de la Rutieră. „Aşa, şi? Poliţistul este un angajat în slujba ta. Când ai o problemă, când rătăceşti drumul, întrebi un agent. Ce rost are să mă avertizezi că vine unul?”. Li s-a părut o năzbâtie şi mai amuzantă că, pentru a scăpa de amendă, poţi să îi oferi omului legii o atenţie. „La noi, poliţistul te-ar aresta pe loc. Ai face puşcărie!”

Douăzeci de ani mai târziu, unora dintre şoferii români nu li se mai pare că e ceva putred în Danemarca şi renunţă la metode împământenite. Trei poliţişti doljeni au fost reţinuţi în ultima lună pentru luare de mită. În prim-plan, agenţi de la Rutieră denunţaţi de conducători auto că le-ar fi cerut bani pentru a-i ierta că au trecut, într-un fel sau altul, pe roşu.

Şpaga devine un joc riscant. Fără conotaţiile emoţionante ale celor practicate de Philippe Petit, autor, la 7 august 1974, al „crimei artistice a secolului”. El a parcurs atunci, pe sârmă, de opt ori, timp de 45 de minute, în ciuda ploii, distanţa între cele două acoperişuri ale Turnurilor Gemene din New York. S-a culcat pe sârmă, a şi îngenuncheat, făcând, de lângă cer, o reverenţă, apoi s-a îndreptat către poliţiştii care îl aşteptau pe un acoperiş, iar ei i-au pus cătuşele şi l-au împins pe scări. Asta, avea să spună Philippe, a fost partea cea mai periculoasă a acelei dimineţi.