Stiri din Craiova

Oltenia îl plânge pe marele Dinică. Cei care l-au cunoscut pe celebrul actor sunt răvăşiţi din cauza veştii despre deces.

Alături de milioanele de voci anonime, lumea teatrală deplânge moartea celui care va rămâne în memoria colectivă monstrul sacru al fi lmului şi teatrului românesc.

Actriţa Nataşa Raab se afla în tren când a aflat vestea tristă. „Sunt copleşită. Tocmai mă întorc de la Bucureşti, de la o filmare. M-a sunat soţul meu şi mi-a spus că Dinică nu mai e“, a spus aseară, printre lacrimi, actriţa. I-a fost colegă ani de zile, pe platourile de filmare. „Am jucat cu Dinică în «Lumini şi umbre» şi «Lacrima cerului». Era un om prietenos şi tot timpul pus pe glume. Avea un umor cu totul ieşit din comun. Glumele lui au rămas antologice“, şi-a amintit Nataşa Raab.

„Era îndrăgostit de munca sa“

Actriţa ne-a mai mărturisit că actorul avea o calitate pe care i-a admirat-o întotdeauna: „Era de un professionalism ieşit din comun. Era îndrăgostit de munca sa“. Aseară târziu, Nataşa Raab ne-a trimis la redacţie ultimele rânduri pe care I le-a scris, printre lacrimi, maestrului Dinică:

„Sunt în tren, mă uit cum picăturile de ploaie se scurg pe geam, sună telefonul, vocea soţului meu puţin răguşită: «Ştii, a murit Dinică... Te las, am o urgenţă... Dumnezeu să-l odihnească»... Mă uit pe geam şi nu ştiu dacă plouă mai tare sau sunt lacrimile care mi-au umplut ochii, în fond sunt unul dintre zecii de actori care au avut norocul să lucreze cu acest minunat om, unul din cei care s-au putut bucura în anumite situaţii de umorul lui de neegalat, sunt unul dintre acei actori care au avut norocul să-l cunoască, să stea alături de maestru, să se bucure de o remarcă care făcea cât un premiu: «Mă, fată, e bine, bine, foarte bine».

foto arhiva personala Nataşa Raab

L-am întâlnit cu mulţi ani în urmă în celebrul serial «Lumini şi umbre», apoi am făcut un film în care Maestrul juca un rol inedit «Lacrima cerului», şi de curând în «Inimă de ţigan» şi «Regina». Am ajuns acasă şi mă uit la poze, capturi din serial şi dau de o poză în care Maestrul mă invitase la dans la un bal mascat, o petrecere de la sărbătorirea a 11 ani de la înfiinţarea postului Acasă. «Măi, ăştia iar fac poze, e prea tare muzica, nu?», parcă- i aud vocea... o amintire, un gest, un zâmbet, şi mii de metri de peliculă cu filmele, piesele de teatru în care a jucat cel care a plecat acum sus în grădina cerului unde, întrun teatru de eternă vară, va juca împreună cu Iordache, Ovidiu Iuliu Moldovan şi alţi mari actori şi actriţe care neau părăsit, dar sunt mereu prezenţi“.

Şi artistul Tudor Gheorghe era şocat de vestea morţii lui Gheorghe Dinică. Şi-a adunat cu greu vorbele: „Mă doare, nu-mi găsesc cuvintele, nu pot să vorbesc. Dinică rămâne un tip emblematic al filmului şi teatrului românesc“. Oltenii care au crescut cu filmele maestrului Dinică îi aduc un ultim omagiu monstrului sacru al filmului şi teatrului românesc: Dumnezeu să-l odihnească în pace!

Dinică - un om, mai multe personaje